Ancorarea pterigoidiană a implanturilor subperiostale: prezentare generală și raport de caz clinic

Antoine Diss, Augustin Lerebours, Cyrille Grébonval, Laurine Birault

Full text link: https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/40458381/

Ancorarea pterigoidiană a implanturilor subperiostale: prezentare generală și raport de caz clinic

1. Referință științifică

• Titlul studiului: Pterygoid Anchorage of Subperiosteal Implants: An Overview and Case Report
• Autori: Antoine Diss, Augustin Lerebours, Cyrille Grébonval, Laurine Birault
• Revista științifică: Cureus
• Anul publicării: 2025
• DOI: 10.7759/cureus.85175

Sursa analizată: articol științific publicat în revista Cureus în anul 2025, disponibil sub licența Creative Commons Attribution CC-BY 4.0.

2. Context științific

Reabilitarea implanto-protetică a maxilarelor sever atrofiate reprezintă una dintre cele mai dificile situații clinice din implantologia orală modernă. La pacienții cu pierdere osoasă avansată a maxilarului superior, în special în cazurile încadrate în clasele V și VI conform clasificării Cawood și Howell, inserarea convențională a implanturilor dentare poate fi limitată de volumul osos rezidual insuficient.

În mod tradițional, aceste cazuri pot necesita proceduri extinse de reconstrucție osoasă, precum augmentări sau grefe osoase, cu un grad crescut de complexitate chirurgicală. Dezvoltarea implanturilor subperiostale moderne, asociată cu imagistica tridimensională, planificarea digitală CAD/CAM și fabricarea aditivă a structurilor din titan, a permis reevaluarea acestei opțiuni terapeutice.

Studiul realizat de Diss și colaboratorii analizează introducerea unei ancorări pterigoidiene suplimentare în designul implanturilor subperiostale personalizate, cu scopul de a crește suportul mecanic în cazurile de atrofie maxilară extremă.

3. Obiectivul studiului

Obiectivul principal al acestei publicații a fost evaluarea fezabilității clinice a utilizării unei ancorări pterigoidiene integrate în implanturi subperiostale personalizate pentru reabilitarea unui maxilar superior sever atrofiat.

Autorii au urmărit să determine dacă regiunea pterigoidiană poate reprezenta un punct suplimentar de fixare și stabilizare mecanică, alături de zonele clasice de ancorare utilizate la nivelul pilierilor canini și al regiunilor zigomatice.

4. Metodologie

Articolul reprezintă un raport de caz clinic asociat cu o descriere tehnică a procedurii utilizate.

Este prezentat cazul unei paciente în vârstă de 71 de ani, complet edentată la nivelul maxilarului superior, cu o atrofie osoasă extremă clasificată ca fiind clasa VI conform Cawood și Howell.

Planificarea tratamentului a fost realizată printr-un flux digital care a inclus examinare CBCT (tomografie computerizată cu fascicul conic), proiectare digitală a zâmbetului și modelare tridimensională asistată de calculator a implanturilor.

Au fost proiectate două implanturi subperiostale personalizate din titan Ti-6Al-4V ELI grad 23, fabricate prin tehnologia Direct Metal Laser Sintering (DMLS). Designul implanturilor a inclus puncte de fixare în regiunile canine, zigomatice și pterigoidiene, precum și șuruburi bicorticale orientate către zona suturii pterigomaxilare.

5. Rezultatele principale

Cazul clinic prezentat demonstrează că integrarea unei ancorări pterigoidiene într-un implant subperiostal personalizat a fost posibilă din punct de vedere tehnic.

După finalizarea etapelor de planificare digitală și fabricație a implanturilor, acestea au fost inserate chirurgical și stabilizate prin șuruburi de osteosinteză plasate în zonele anatomice planificate. Ulterior, a fost aplicată o proteză provizorie fixă cu infrastructură din titan și componente din PMMA.

Autorii au raportat obținerea unei stabilități inițiale bune a implanturilor și un nivel favorabil de satisfacție al pacientei după tratament. De asemenea, aceștia sugerează că extinderea posterioară a suprafeței de sprijin a implantului ar putea contribui la o distribuție mai favorabilă a forțelor mecanice, în special în situațiile cu extensii anterioare protetice determinate de resorbția severă a maxilarului.

Totuși, rezultatele provin exclusiv dintr-un singur caz clinic și nu permit concluzia că această tehnică este superioară altor alternative terapeutice.

6. Analiză clinică

Această publicație aduce o perspectivă interesantă asupra evoluției implanturilor subperiostale moderne în tratamentul pacienților cu atrofie maxilară severă. Prin utilizarea tehnologiilor digitale actuale, aceste dispozitive pot fi proiectate individualizat, adaptându-se anatomiei specifice fiecărui pacient.

Interesul clinic potențial al ancorării pterigoidiene constă în utilizarea unei regiuni anatomice posterioare care poate oferi suport suplimentar chiar și în condițiile unei resorbții importante a crestei alveolare. În cazul prezentat, autorii consideră că această extensie posterioară poate contribui la îmbunătățirea comportamentului biomecanic al ansamblului implant-proteză.

Interpretarea acestor rezultate trebuie însă realizată cu precauție. Studiul include un singur pacient, fără grup de control și fără comparație directă cu alte soluții terapeutice, precum implanturile zigomatice sau procedurile de reconstrucție osoasă.

Prin urmare, această lucrare trebuie privită în principal ca o demonstrație de fezabilitate tehnică și nu ca o dovadă suficientă pentru formularea unor recomandări clinice generale. Sunt necesare studii biomecanice suplimentare, serii clinice mai ample și monitorizări pe termen lung pentru stabilirea rolului real al acestei tehnici în implantologia avansată.

7. Aplicații clinice

Tehnica descrisă poate fi relevantă în special pentru pacienții cu atrofie maxilară extremă, la care tratamentul implantologic convențional este limitat de lipsa unui suport osos adecvat.

Această abordare se înscrie în cadrul reabilitărilor implantologice complexe care utilizează planificare digitală, tehnologii CAD/CAM, fabricarea personalizată a structurilor din titan și protocoale protetice fixe.

Cazul prezentat indică o posibilă aplicare la pacienții complet edentați care necesită o restaurare fixă și pentru care procedurile extinse de reconstrucție osoasă pot reprezenta o limitare.

Cu toate acestea, indicațiile exacte, criteriile de selecție ale pacienților și predictibilitatea pe termen lung a acestei metode nu pot fi stabilite definitiv pe baza datelor actuale.

8. Nivel de evidență, limite și transparență

Studiul este un raport de caz clinic cu descriere tehnică, având astfel un nivel limitat de evidență științifică. Astfel de publicații sunt utile pentru documentarea fezabilității unei tehnici noi, dar nu permit demonstrarea superiorității terapeutice sau elaborarea unor recomandări clinice definitive.

Principalele limite metodologice sunt reprezentate de numărul redus de pacienți (un singur caz), absența unui grup de control, lipsa unei comparații directe cu alte metode implantologice și lipsa datelor de urmărire pe termen lung în informațiile disponibile.

Autorii declară, de asemenea, anumite relații profesionale: Augustin Lerebours menționează o relație profesională cu Biotech Dental, iar Cyrille Grébonval cu Glad Medical. Articolul precizează și depunerea unei cereri de brevet în martie 2025. Aceste informații trebuie luate în considerare pentru o interpretare științifică transparentă a rezultatelor.

9. Elemente-cheie ale studiului

• Tipul studiului: Raport de caz clinic cu descriere tehnică
• Nivel de evidență: Nivel scăzut de evidență (caz clinic individual)
• Populația analizată: O pacientă de 71 de ani complet edentată, cu atrofie maxilară severă
• Număr de implanturi: Două implanturi subperiostale personalizate
• Durata urmăririi: Nu este precizată în informațiile furnizate
• Criteriul principal evaluat: Fezabilitatea clinică a ancorării pterigoidiene asociate implanturilor subperiostale
• Rezultatul principal: Integrarea tehnică a ancorării pterigoidiene cu obținerea unei stabilități inițiale satisfăcătoare
• Concluzie științifică: Ancorarea pterigoidiană poate reprezenta o opțiune suplimentară de design pentru implanturile subperiostale în cazurile de atrofie maxilară severă
• Limite principale: Caz unic, lipsa comparației și absența validării pe termen lung

10. Impact științific

Această lucrare contribuie la interesul reînnoit pentru implanturile subperiostale moderne prin combinarea tehnologiilor digitale cu fabricarea personalizată a structurilor din titan.

Principala contribuție științifică constă în prezentarea unui design implantologic individualizat care combină zonele tradiționale de sprijin cu o ancorare suplimentară în regiunea pterigoidiană.

Din punct de vedere științific, articolul reprezintă în primul rând o demonstrație clinică inițială a posibilității de realizare a acestei abordări. Nu demonstrează încă faptul că metoda oferă rezultate superioare față de tratamentele existente.

Cercetările viitoare trebuie să stabilească dacă această strategie poate îmbunătăți în mod real stabilitatea implanturilor, comportamentul biomecanic, performanța protetică, rata complicațiilor și rezultatele pe termen lung.

11. Concluzie editorială

Studiul lui Diss și colaboratorii prezintă o abordare inovatoare pentru reabilitarea maxilarelor sever atrofiate prin asocierea implanturilor subperiostale personalizate cu ancorarea pterigoidiană.

Cazul descris demonstrează posibilitatea tehnică de realizare a acestei strategii prin utilizarea planificării digitale avansate și a fabricației aditive din titan. Totuși, nivelul actual de dovezi rămâne preliminar și necesită o interpretare prudentă.

Această metodă reprezintă o direcție interesantă de cercetare în implantologia avansată și chirurgia orală, însă sunt necesare studii clinice suplimentare și urmăriri pe termen lung pentru definirea rolului său real în practica curentă a tratamentului pacienților cu atrofie maxilară severă.