Bibliografie
Comparația distribuției tensiunilor între implanturile dentare standard inserate în os augmentat, implanturile zigomatice și implanturile subperiostale în maxilarul edentat atrofiat: o analiză tridimensională prin metoda elementelor finite
Full text link : https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/37083910/
Comparația distribuției tensiunilor între implanturile dentare standard inserate în os augmentat, implanturile zigomatice și implanturile subperiostale în maxilarul edentat atrofiat: o analiză tridimensională prin metoda elementelor finite
1. Referință științifică
- Titlul studiului: Comparația distribuției tensiunilor între implanturile dentare standard inserate în os augmentat, implanturile zigomatice și implanturile subperiostale în maxilarul edentat atrofiat: o analiză tridimensională prin metoda elementelor finite
- Autori: H. Gözde Keleş, Çiğdem Karaca
- Revista științifică: The International Journal of Oral & Maxillofacial Implants
- Anul publicării: 2023
- DOI: 10.11607/jomi.9987
2. Context științific
Reabilitarea implanto-protetică a maxilarului complet edentat și sever atrofiat reprezintă una dintre cele mai dificile provocări din implantologia orală modernă. Resorbția osoasă avansată și pneumatizarea sinusurilor maxilare reduc semnificativ volumul osos disponibil, limitând posibilitatea inserării implanturilor dentare convenționale fără proceduri suplimentare de augmentare osoasă.
Pentru gestionarea acestor situații clinice complexe au fost dezvoltate mai multe abordări terapeutice. Grefele osoase autologe rămân o opțiune consacrată pentru reconstruirea volumului osos, în timp ce implanturile zigomatice oferă o alternativă în cazurile de atrofie severă. În ultimii ani, dezvoltarea tehnologiilor digitale și a fluxurilor CAD/CAM a readus în atenție implanturile subperiostale personalizate, fabricate din titan sau polieteretercetonă (PEEK).
Deși fiecare dintre aceste tehnici a fost raportată în literatura de specialitate cu rezultate favorabile, comparațiile biomecanice directe sunt rare. Înțelegerea modului în care forțele funcționale sunt distribuite în cadrul diferitelor sisteme de reabilitare este esențială pentru optimizarea succesului pe termen lung al tratamentului implantar.
3. Obiectivul studiului
Scopul principal al acestui studiu a fost compararea comportamentului biomecanic al patru opțiuni chirurgicale utilizate pentru reabilitarea fixă implanto-susținută a maxilarului edentat atrofiat.
Autorii au urmărit să evalueze distribuția tensiunilor la nivelul osului, implanturilor, bonturilor protetice și infrastructurilor protetice pentru a identifica avantajele și limitările biomecanice asociate fiecărei strategii terapeutice.
4. Metodologie
Studiul este o analiză tridimensională prin metoda elementelor finite (3D FEA – Finite Element Analysis), reprezentând o cercetare preclinică de modelare numerică.
Un model virtual al unui maxilar edentat atrofiat a fost creat pe baza datelor obținute prin tomografie computerizată. Au fost dezvoltate patru scenarii terapeutice:
- Reconstrucția maxilarului cu grefă osoasă onlay prelevată din creasta iliacă anterioară și augmentare bilaterală a sinusurilor maxilare, urmată de inserarea implanturilor convenționale.
- Reconstrucția porțiunii anterioare a maxilarului cu grefă osoasă din ramul mandibular și utilizarea implanturilor zigomatice în regiunea posterioară.
- Aplicarea unor implanturi subperiostale personalizate din titan.
- Aplicarea unor implanturi subperiostale personalizate din PEEK.
Toate modelele au fost supuse unei forțe verticale de 150 N și unei forțe laterale de 50 N. Ulterior, au fost analizate tensiunile generate în osul cortical, osul trabecular, implanturi, bonturi și structurile protetice.
5. Rezultate principale
Rezultatele au evidențiat diferențe biomecanice semnificative între cele patru modele analizate.
Modelul bazat pe grefa din creasta iliacă a prezentat cele mai mari valori ale tensiunilor de tracțiune atât în osul cortical, cât și în osul trabecular sub încărcare verticală. Același model a generat și cele mai ridicate valori ale tensiunilor von Mises la nivelul implanturilor.
Implanturile subperiostale din PEEK au produs cele mai mari tensiuni de compresiune în osul cortical și trabecular. Autorii menționează că valorile înregistrate în osul trabecular au depășit limita considerată fiziologic acceptabilă pentru acest tip de țesut.
Cele mai ridicate tensiuni la nivelul bonturilor protetice și al infrastructurilor protetice au fost observate în modelul cu implanturi subperiostale din titan. Aceste valori au fost cele mai mari atât pentru încărcările verticale, cât și pentru cele laterale.
În ansamblu, niciuna dintre strategiile evaluate nu a demonstrat o superioritate biomecanică globală asupra celorlalte.
6. Analiză clinică
Acest studiu evidențiază faptul că tratamentul maxilarului sever atrofiat necesită o abordare individualizată și că nu există o soluție universal optimă pentru toate situațiile clinice.
Reconstrucția cu grefă iliacă permite utilizarea implanturilor dentare convenționale, însă este asociată cu o concentrare mai mare a tensiunilor la nivelul osului și al implanturilor. Acest aspect poate fi influențat de proprietățile biomecanice ale osului transplantat și de capacitatea sa de a distribui încărcările funcționale.
Combinația dintre grefa din ramul mandibular și implanturile zigomatice a prezentat o distribuție favorabilă a tensiunilor în anumite regiuni osoase. Totuși, valorile observate în jurul implanturilor sub acțiunea forțelor laterale subliniază importanța designului protetic și a controlului ocluzal în reabilitările complexe.
Comparația dintre implanturile subperiostale din titan și cele din PEEK este deosebit de relevantă. Materialul PEEK pare să transfere o proporție mai mare din forțele ocluzale direct către osul înconjurător, în timp ce titanul concentrează mai multe tensiuni în structura implantară și protetică.
Deoarece concluziile provin dintr-un model computerizat, acestea trebuie interpretate ca observații biomecanice și nu ca dovezi directe privind performanța clinică pe termen lung.
7. Aplicații clinice
Rezultatele studiului pot fi utile în planificarea tratamentului pentru:
- pacienți cu atrofie severă a maxilarului superior;
- reabilitări fixe implanto-susținute pe arcade complete;
- cazuri care necesită augmentări osoase extensive;
- tratamente cu implanturi zigomatice;
- utilizarea implanturilor subperiostale personalizate;
- fluxuri digitale de planificare și fabricație CAD/CAM;
- reabilitări complexe în implantologia orală și chirurgia maxilo-facială.
Datele obținute evidențiază, de asemenea, importanța evaluării biomecanice în alegerea unei strategii chirurgicale și protetice adaptate fiecărui pacient.
8. Nivel de evidență, limitări și transparență
Acest studiu reprezintă o analiză preclinică prin metoda elementelor finite, oferind informații biomecanice valoroase, dar având un nivel de evidență inferior studiilor clinice prospective sau revizuirilor sistematice.
Autorii au menționat mai multe limitări. Modelele utilizate sunt bazate pe ipoteze teoretice și nu pot reproduce complet condițiile biologice reale întâlnite în practica clinică. De asemenea, distribuția tensiunilor asupra șuruburilor utilizate pentru fixarea implanturilor subperiostale nu a fost analizată separat.
Prin urmare, rezultatele trebuie interpretate cu prudență și validate prin studii clinice și cercetări in vivo.
Studiul a fost finanțat de Unitatea de Coordonare a Proiectelor de Cercetare Științifică a Universității Hacettepe. Autorii au declarat că nu există conflicte de interese legate de această cercetare.
9. Puncte-cheie ale studiului
- Tipul studiului: Analiză tridimensională prin metoda elementelor finite (3D FEA)
- Nivel de evidență: Studiu preclinic de modelare numerică
- Model analizat: Maxilar edentat atrofiat virtual
- Număr de pacienți: Nu este aplicabil
- Număr de implanturi: Variabil, în funcție de scenariul analizat
- Perioada de urmărire: Nu este aplicabilă
- Criteriul principal evaluat: Distribuția tensiunilor biomecanice
- Rezultatul principal: Nicio strategie nu a demonstrat superioritate biomecanică globală
- Concluzie științifică: Fiecare opțiune terapeutică prezintă avantaje și limitări biomecanice specifice
- Limitări: Simulare computerizată și lipsa validării clinice directe
10. Impact științific
Acest studiu contribuie la literatura de specialitate prin compararea directă a mai multor opțiuni terapeutice utilizate în tratamentul maxilarului sever atrofiat. O astfel de abordare este rar întâlnită, deoarece majoritatea cercetărilor analizează separat grefele osoase, implanturile zigomatice sau implanturile subperiostale.
Rezultatele demonstrează că distribuția forțelor depinde atât de materialele utilizate, cât și de modul de ancorare a implanturilor și de caracteristicile biomecanice ale osului suport. În acest sens, studiul oferă informații relevante pentru optimizarea designului implantar și a protocoalelor digitale utilizate în implantologia modernă.
De asemenea, cercetarea evidențiază necesitatea integrării considerentelor biomecanice în procesul decizional clinic, în special în cazurile de reabilitare complexă a pacienților cu atrofie maxilară severă.
11. Concluzie editorială
Această analiză tridimensională prin metoda elementelor finite arată că reabilitarea implanto-protetică a maxilarului atrofiat implică compromisuri biomecanice diferite în funcție de tehnica utilizată. Niciuna dintre strategiile evaluate nu s-a dovedit ideală pentru toate criteriile analizate. Fiecare opțiune prezintă un profil specific de distribuție a tensiunilor la nivelul osului, implanturilor și componentelor protetice. Pentru clinicienii implicați în implantologie și chirurgie orală, rezultatele subliniază importanța unei planificări individualizate care să ia în considerare atât condițiile anatomice, cât și implicațiile biomecanice ale tratamentului ales.
