Factori de risc pentru complicațiile după augmentarea etapizată a crestei alveolare și implantarea dentară: o evaluare retrospectivă a 151 de cazuri cu blocuri osoase alogene și 70 de cazuri cu blocuri osoase autogene

Frank R Kloss, Peer W Kämmerer, Anita Kloss-Brandstätter

Full text link: https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/36614811/

Factori de risc pentru complicațiile după augmentarea etapizată a crestei alveolare și implantarea dentară: o evaluare retrospectivă a 151 de cazuri cu blocuri osoase alogene și 70 de cazuri cu blocuri osoase autogene

1. Referință științifică

• Titlul studiului: Factori de risc pentru complicațiile după augmentarea etapizată a crestei alveolare și implantarea dentară: o evaluare retrospectivă a 151 de cazuri cu blocuri osoase alogene și 70 de cazuri cu blocuri osoase autogene
• Autori: Frank R. Kloss, Peer W. Kämmerer, Anita Kloss-Brandstätter
• Revistă științifică: Journal of Clinical Medicine
• Anul publicării: 2023
• DOI: 10.3390/jcm12010006

2. Context științific

Reconstrucția defectelor osoase alveolare reprezintă o etapă frecventă în implantologie atunci când volumul osos rezidual nu permite inserarea previzibilă a implanturilor. Grefele osoase în bloc reprezintă o strategie utilizată pe scară largă pentru restaurarea dimensiunilor orizontale și verticale ale crestei alveolare înaintea reabilitării implantare.

În mod tradițional, blocurile osoase autogene au fost considerate un standard clinic de referință datorită proprietăților lor biologice. Cu toate acestea, recoltarea lor necesită un situs donator suplimentar și expune pacientul unei morbidități specifice. Substituenții osoși alogeni au devenit treptat o alternativă atractivă pentru a limita aceste constrângeri chirurgicale.

În acest context, înțelegerea factorilor susceptibili să crească riscul de complicații după augmentarea osoasă preimplantară prezintă un interes major. Identificarea acestor factori ar putea contribui la optimizarea planificării chirurgicale și la îmbunătățirea predictibilității tratamentelor implantare.

3. Obiectivul studiului

Obiectivul principal al acestui studiu a fost identificarea factorilor asociați cu apariția complicațiilor după augmentarea crestei alveolare realizată cu blocuri osoase autogene sau alogene înainte de inserarea implanturilor dentare.

Autorii au urmărit să determine care parametri chirurgicali, anatomici sau legați de pacient ar putea influența riscul de complicații în timpul fazei de reconstrucție osoasă.

4. Metodologie

Este vorba despre un studiu retrospectiv bazat pe analiza dosarelor pacienților tratați într-o clinică privată de chirurgie orală și maxilo-facială între anii 2013 și 2019.

Cohorta a inclus 164 de pacienți consecutivi care au beneficiat de 221 de proceduri de augmentare osoasă, realizate cu 151 de blocuri alogene și 70 de blocuri autogene. Toate intervențiile chirurgicale au fost efectuate de același chirurg.

Pacienții au fost monitorizați la intervale regulate pentru a identifica eventuale complicații precum dehiscența plăgii, pierderea parțială sau totală a grefei, infecția sau eșecul implantar.

Analiza statistică s-a bazat în special pe curbe ROC și modele de regresie logistică multiplă destinate identificării factorilor de risc independenți.

5. Rezultate principale

Majoritatea procedurilor s-au desfășurat fără evenimente adverse. Dintre cele 221 de augmentări efectuate, 88,2% nu au prezentat nicio complicație.

Complicațiile au fost observate mai frecvent în grupul tratat cu grefe autogene. O complicație a apărut în 20% dintre augmentările autogene, comparativ cu 7,9% dintre augmentările alogene.

Cea mai frecvent raportată complicație a fost pierderea parțială a grefei osoase, semnificativ mai frecventă în cazul blocurilor autogene.

Analiza multivariată a evidențiat patru factori asociați cu o creștere semnificativă a riscului de complicații:

• utilizarea unui bloc osos autogen;
• fumatul;
• augmentarea verticală mai mare de 2,55 mm;
• supraconturarea (over-contouring) volumului osos reconstruit.

Dintre acești factori, supraconturarea a apărut ca factorul care exercită cea mai importantă influență asupra riscului de complicații.

În ciuda acestor evenimente, autorii indică faptul că complicațiile observate au rămas în principal minore și nu au compromis reabilitarea implantară finală.

6. Analiză clinică

Acest studiu oferă o perspectivă deosebit de interesantă asupra unui aspect uneori subestimat al chirurgiei preimplantare: geometria reconstrucției osoase.

Rezultatele sugerează că volumul reconstruit nu este singurul element care trebuie luat în considerare. Modul în care acest volum este integrat în arhitectura naturală a crestei alveolare pare să joace un rol determinant. Conceptul de supraconturare, definit ca o augmentare care depășește profilul osos al structurilor adiacente, apare aici ca un factor puternic asociat cu complicațiile postoperatorii.

Studiul pune, de asemenea, sub semnul întrebării o practică adoptată uneori în anticiparea unei resorbții osoase viitoare. Datele prezentate indică faptul că o augmentare excesivă ar putea, dimpotrivă, să expună mai mult la expunerea grefei sau la pierderi parțiale de material.

Din punct de vedere clinic, rezultatele subliniază și importanța controlului fumatului înaintea unei intervenții de reconstrucție osoasă. Impactul observat la fumători este în concordanță cu preocupările clasice referitoare la vascularizarea și vindecarea țesuturilor.

În cele din urmă, autorii arată că grefele alogene pot prezenta un profil favorabil al complicațiilor în această cohortă. Totuși, această observație trebuie interpretată cu prudență având în vedere caracterul retrospectiv al studiului și diferențele existente între grupurile tratate.

7. Aplicații clinice

Rezultatele acestui studiu pot fi deosebit de utile în planificarea tratamentelor de reconstrucție osoasă destinate reabilitării implantare.

Acestea se referă în special la:

• augmentări orizontale și verticale ale crestei alveolare;
• protocoale de grefare osoasă în bloc înainte de inserarea implanturilor dentare;
• situații de deficit osos localizat după pierderea dentară;
• cazuri care necesită reconstrucție osoasă înaintea unei reabilitări susținute de implanturi;
• evaluarea riscului chirurgical la pacienții fumători.

Aceste date pot contribui, de asemenea, la rafinarea obiectivelor volumetrice ale reconstrucției pentru a evita o supracorecție susceptibilă să crească riscul complicațiilor biologice.

8. Nivel de evidență, limitări și transparență

Această publicație corespunde unui studiu observațional retrospectiv, ceea ce reprezintă un nivel intermediar de evidență, inferior celui al unui studiu controlat randomizat.

Cohorta analizată este relativ importantă pentru acest tip de evaluare clinică, cu 221 de proceduri de reconstrucție osoasă. Cu toate acestea, trebuie luate în considerare mai multe limitări.

Caracterul retrospectiv expune studiul la un risc de biais de selecție și limitează controlul variabilelor de confuzie. În plus, grupurile autogen și alogen prezentau anumite diferențe inițiale, în special în ceea ce privește tipul și amploarea defectelor osoase.

Nu este menționat niciun conflict de interese specific al autorilor în informațiile furnizate. Datele disponibile nu permit o analiză suplimentară a acestui aspect.

9. Puncte-cheie ale studiului

• Tipul studiului: Studiu observațional retrospectiv.
• Nivelul de evidență: Moderat.
• Populația analizată: 164 de pacienți.
• Numărul de grefe osoase: 221 de augmentări.
• Distribuția grefelor: 151 de blocuri alogene și 70 de blocuri autogene.
• Durata medie a urmăririi: 3,5 ani.
• Criteriul principal evaluat: Apariția complicațiilor după augmentarea osoasă alveolară.
• Rezultatul principal: Complicațiile au fost mai frecvente în cazul blocurilor autogene.
• Factori de risc independenți: Fumatul, supraconturarea, augmentarea verticală > 2,55 mm și utilizarea blocurilor autogene.
• Concluzie științifică: Complicațiile rămân, în general, rare, însă anumite caracteristici chirurgicale cresc semnificativ probabilitatea apariției lor.
• Limitări potențiale: Studiu retrospectiv, absența randomizării și diferențe între grupuri.

10. Impact științific

Acest studiu aduce o contribuție originală la literatura privind grefele osoase preimplantare, concentrându-se nu doar asupra tipului de material utilizat, ci și asupra morfologiei reconstrucției obținute.

Identificarea unui prag de 2,55 mm pentru augmentarea verticală reprezintă un element interesant pentru reflecția clinică, chiar dacă această valoare va trebui confirmată prin alte studii prospective.

Rezultatele consolidează, de asemenea, importanța planificării tridimensionale a reconstrucțiilor osoase și a controlului volumelor reconstruite. Studiul evidențiază un factor tehnic — supraconturarea — rareori cuantificat cu un asemenea grad de precizie în publicațiile clinice.

Dincolo de comparația dintre grefele autogene și alogene, această lucrare contribuie la o mai bună înțelegere a determinantelor chirurgicale susceptibile să influențeze vindecarea și stabilitatea reconstrucțiilor osoase înainte de implantare.

11. Concluzie editorială

Acest studiu retrospectiv sugerează că complicațiile după augmentarea crestei alveolare rămân relativ rare atunci când protocoalele chirurgicale sunt aplicate corect. Cu toate acestea, datele prezentate atrag atenția asupra mai multor factori de risc modificabili, în special fumatul, augmentarea verticală importantă și supraconturarea grefei. Pentru clinicianul implicat în reconstrucția osoasă preimplantară, aceste observații reamintesc importanța unei planificări chirurgicale echilibrate și respectuoase față de anatomia osoasă înconjurătoare.