Patruzeci de ani de experiență cu proteze pe implanturi subperiostale la 41 de pacienți edentați

R. L. Bodine, R. T. Yanase, A. Bodine

Full text link: https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/8850449/

Patruzeci de ani de experiență cu proteze pe implanturi subperiostale la 41 de pacienți edentați

1. Referință științifică

• Titlul al studiului: Forty years of experience with subperiosteal implant dentures in 41 edentulous patients
• Autori: L. Bodine, R. T. Yanase, A. Bodine
• Revista științifică: Nu este precizată în informațiile furnizate.
• Anul publicării: 1996
• PMID: 8850449
• DOI:1016/S0022-3913(96)90414-X

2. Context științific

Acest studiu documentează o experiență clinică deosebit de îndelungată cu implanturi subperiostale mandibulare utilizate pentru susținerea și retenția protezelor totale la pacienți edentați. Reabilitările analizate au fost realizate între anii 1952 și 1971, iar monitorizarea pacienților a continuat până în 1992.

Interesul științific major al publicației derivă din durata excepțională a perioadei de observație. În evaluarea unei reabilitări implanto-protetice, funcționarea inițială reprezintă doar una dintre dimensiunile rezultatului clinic; menținerea funcției pe parcursul mai multor decenii oferă informații suplimentare privind comportamentul pe termen lung al tratamentului.

Studiul se concentrează asupra pacienților cu edentație mandibulară totală. Autorii evidențiază în mod particular posibila relevanță a implanturilor subperiostale pentru pacienți selectați cu mandibulă resorbită. Lucrarea reprezintă astfel o documentare clinică istorică a evoluției pe termen foarte lung a acestei forme de reabilitare implanto-protetică.

3. Obiectivul studiului

Obiectivul studiului a fost evaluarea evoluției pe termen lung a protezelor totale mandibulare susținute și retenționate prin intermediul implanturilor subperiostale.

Cercetătorii au analizat starea funcțională a implanturilor pe durata unei perioade de urmărire care, în anumite cazuri, s-a extins pe mai multe decenii, acordând atenție și momentului apariției eșecurilor. Studiul oferă, de asemenea, informații privind diferențele de performanță dintre implanturile utilizate în etapele inițiale și dispozitivele dezvoltate ulterior în cadrul experienței clinice.

4. Metodologie

Seria clinică a inclus 41 de pacienți tratați consecutiv cu proteze totale mandibulare susținute și retenționate de implanturi subperiostale. Implanturile au fost inserate între 1952 și 1971, iar pacienții au fost monitorizați până în 1992.

Pentru evaluarea rezultatelor, implanturile au fost împărțite în trei categorii în funcție de evoluția lor: implanturi devenite nefuncționale, implanturi care continuau să funcționeze și implanturi pentru care observația funcțională a fost întreruptă prematur din cauza decesului pacientului sau a unei alte cauze fără legătură cu starea implantului.

Rezumatul precizează că autorii au descris variabilele analizate și metodele de urmărire, însă aceste detalii nu sunt disponibile în informațiile furnizate.

Nu este menționat un grup de control și nici o comparație directă cu o altă modalitate terapeutică.

5. Rezultate principale

Dintre cele 41 de implanturi evaluate, 14 (34%) au fost clasificate drept nefuncționale. Nouă implanturi (22%) erau încă funcționale, în timp ce pentru 18 implanturi (44%) perioada de observație s-a încheiat prin decesul pacientului sau dintr-o altă cauză independentă de starea implantului.

Distribuția temporală a eșecurilor reprezintă un element important al rezultatelor. Proporția implanturilor care eșuaseră era de 5% la 5 ani, 22% la 10 ani și 34% la 20 de ani. În această serie clinică nu au fost raportate noi eșecuri după pragul de 20 de ani.

Nouă implanturi continuau să funcționeze la 21–36 de ani de la inserare. Dintre acestea, cinci au rămas funcționale timp de peste 30 de ani.

Autorii au observat, de asemenea, că implanturile dezvoltate în etapele ulterioare ale experienței lor clinice au prezentat rezultate considerabil mai bune decât dispozitivele utilizate anterior.

6. Analiză clinică

Principala contribuție clinică a acestei lucrări este legată de durata excepțională a observației. Rezultatele arată că, la o parte dintre pacienții incluși, implanturile subperiostale mandibulare au putut rămâne funcționale timp de mai multe decenii. În special, existența a cinci implanturi cu o durată de funcționare de peste 30 de ani reprezintă o constatare relevantă în cadrul acestei cohorte.

Cronologia eșecurilor trebuie însă interpretată cu atenție. În seria analizată, eșecurile documentate s-au produs în primii 20 de ani, fără noi cazuri raportate ulterior. Această observație nu demonstrează însă că un implant care rămâne funcțional după 20 de ani va avea în mod necesar un prognostic favorabil pe termen nelimitat. Rezultatul trebuie raportat strict la populația observată.

Un alt aspect important îl constituie performanțele mai bune ale implanturilor dezvoltate ulterior. Această constatare sugerează că evoluția tehnică a dispozitivelor de-a lungul perioadei studiate ar fi putut influența rezultatele clinice. Totuși, abstractul disponibil nu oferă suficiente informații pentru identificarea modificărilor specifice responsabile de această diferență.

Din perspectivă clinică, autorii consideră implanturile subperiostale mandibulare drept o posibilitate terapeutică pentru pacienți selectați, în special în prezența unei mandibule resorbite. Caracterul observațional și necomparativ al studiului nu permite însă interpretarea rezultatelor ca dovadă a superiorității față de alte strategii de reabilitare.

7. Aplicații clinice

Rezultatele sunt relevante în mod specific pentru reabilitarea protetică a pacienților cu edentație mandibulară totală prin intermediul unei proteze susținute și retenționate de un implant subperiostal.

Situația clinică evidențiată explicit de autori este mandibula resorbită. Pe baza experienței prezentate, implanturile subperiostale mandibulare ar putea fi luate în considerare la pacienți selectați corespunzător, care prezintă această situație anatomică.

Datele disponibile nu permit însă comparații cu implanturile endoosoase, procedurile de grefare osoasă sau alte tehnici reconstructive. De asemenea, rezumatul nu conține informații privind planificarea digitală a implanturilor, chirurgia ghidată sau fluxurile de lucru CAD/CAM.

Prin urmare, aplicabilitatea clinică a rezultatelor trebuie limitată la populația și la modalitatea de tratament evaluate efectiv în cadrul studiului.

8. Nivelul dovezilor, limite și transparență

Pe baza informațiilor disponibile, publicația poate fi considerată o serie clinică observațională cu urmărire pe termen lung, care a inclus 41 de pacienți tratați consecutiv. Un astfel de design poate furniza informații valoroase privind menținerea funcțională a unei reabilitări pe perioade îndelungate, dar nivelul dovezilor rămâne limitat pentru demonstrarea superiorității terapeutice sau formularea unor recomandări clinice definitive.

Un element important pentru interpretare este faptul că, pentru 18 implanturi (44%), observația a fost încheiată din cauza decesului pacientului sau a unei alte situații independente de starea implantului. Acest aspect trebuie luat în considerare la evaluarea rezultatelor pe termen foarte lung.

În abstractul disponibil nu este descris un grup de control și nici o comparație directă cu o altă strategie terapeutică. Criteriile detaliate utilizate pentru definirea rezultatelor nu sunt disponibile în materialele furnizate.

Conflicte de interese sau relații cu producătorii de implanturi: nu sunt menționate în informațiile disponibile.

9. Punctele-cheie ale studiului

• Tipul studiului: Serie clinică observațională cu urmărire pe termen lung.
• Nivelul dovezilor: Limitat; dovezi clinice necomparative conform informațiilor disponibile.
• Populația: Pacienți cu edentație mandibulară totală.
• Numărul de pacienți:
• Numărul de implanturi/reabilitări: 41 de proteze mandibulare susținute și retenționate de implanturi subperiostale.
• Perioada de inserare: 1952–1971.
• Urmărire: Pacienții au fost monitorizați până în 1992; unele implanturi au rămas funcționale timp de 21–36 de ani.
• Criteriul principal evaluat: Starea funcțională pe termen lung a implanturilor subperiostale.
• Rezultatul principal: 14 implanturi (34%) au devenit nefuncționale, 9 (22%) erau încă funcționale, iar pentru 18 (44%) observația s-a încheiat prin deces sau dintr-o altă cauză fără legătură cu implantul.
• Rezultat pe termen foarte lung: Cinci implanturi au rămas funcționale timp de peste 30 de ani.
• Concluzia științifică: Autorii consideră că implanturile subperiostale mandibulare pot fi luate în considerare la pacienți selectați, în special în cazul unei mandibule resorbite.
• Principalele limite: Număr limitat de pacienți, design observațional, absența unui comparator raportat și proporția importantă de observații încheiate din cauze independente de implant.
• Conflicte de interese: Nu sunt precizate în informațiile furnizate.

10. Impact științific

Principala contribuție a acestei publicații constă în documentarea comportamentului clinic pe termen foarte lung al implanturilor subperiostale utilizate pentru reabilitarea mandibulei edentate. Faptul că unele dispozitive au rămas funcționale timp de mai multe decenii oferă o perspectivă aparte asupra durabilității obținute cu această modalitate de tratament la anumiți pacienți.

Studiul indică, de asemenea, că rezultatele nu au fost uniforme pe întreaga perioadă a experienței clinice. Potrivit autorilor, implanturile dezvoltate ulterior au avut performanțe net superioare celor utilizate inițial. Deși informațiile disponibile nu permit identificarea modificărilor tehnice care au determinat această evoluție, observația subliniază importanța dezvoltării tehnologice în interpretarea seriilor clinice desfășurate pe parcursul mai multor decenii.

Valoarea științifică a studiului trebuie însă încadrată în categoria dovezilor observaționale istorice pe termen lung. Lucrarea documentează rezultatele obținute cu o strategie specifică, fără a demonstra superioritatea acesteia față de alte metode implantologice sau reconstructive.

11. Concluzie editorială

Această publicație oferă o perspectivă clinică neobișnuit de îndelungată asupra reabilitării mandibulei edentate cu proteze susținute de implanturi subperiostale. Menținerea funcției unor implanturi timp de peste 30 de ani reprezintă constatarea cea mai remarcabilă a seriei. Totuși, designul observațional și necomparativ, precum și proporția importantă a urmăririlor încheiate din cauze independente de implant impun o interpretare prudentă. Studiul are în principal valoare clinică și istorică pentru evaluarea acestei modalități de reabilitare la pacienți selectați cu mandibulă resorbită.