Rezultatele clinice pe termen lung ale implanturilor subperiostale fabricate prin tehnologie aditivă pentru tratamentul maxilarului superior sever atrofiat

Jan Łoginoff, Agata Majos, Marcin Elgalal

Full text link: https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/40399182/ 

Rezultatele clinice pe termen lung ale implanturilor subperiostale fabricate prin tehnologie aditivă pentru tratamentul maxilarului superior sever atrofiat

1. Referință științifică

• Titlul studiului: Long-term clinical results of additively manufactured subperiosteal implants for the treatment of the severely atrophic maxilla
• Autori: Jan Łoginoff, Agata Majos, Marcin Elgalal
• Revista științifică: Journal of Cranio-Maxillofacial Surgery
• Anul publicării: 2025
• DOI: 10.1016/j.jcms.2025.04.021

2. Context științific

Reabilitarea implanto-protetică a pacienților cu atrofie severă a maxilarului superior continuă să reprezinte una dintre cele mai complexe provocări din chirurgia orală și implantologia modernă. Atunci când volumul osos rezidual este insuficient pentru inserarea implanturilor endoosoase convenționale, tratamentul necesită frecvent proceduri reconstructive complexe, precum augmentarea osoasă sau tehnicile de regenerare, care cresc morbiditatea chirurgicală și prelungesc durata totală a tratamentului. Aceste limitări justifică necesitatea identificării unor soluții terapeutice alternative pentru pacienții care nu pot beneficia de protocoalele implantologice convenționale.

Progresele în imagistica tridimensională, planificarea digitală CAD/CAM și tehnologiile de fabricație aditivă au determinat un interes reînnoit pentru implanturile subperiostale personalizate. Posibilitatea proiectării unor structuri adaptate cu precizie anatomiei fiecărui pacient poate contribui la creșterea acurateței intervenției chirurgicale și la reducerea invazivității procedurii. Cu toate acestea, dovezile clinice privind comportamentul lor pe termen lung rămân limitate. Studiul de față urmărește să completeze aceste date prin evaluarea rezultatelor clinice ale implanturilor subperiostale personalizate utilizate la pacienți cu atrofie severă a maxilarului superior, monitorizați timp de până la zece ani.

3. Obiectivul studiului

Obiectivul principal al acestui studiu retrospectiv a fost evaluarea rezultatelor clinice pe termen lung ale implanturilor subperiostale personalizate pentru maxilarul superior, fabricate din aliaj de titan prin tehnologia Direct Metal Laser Sintering (DMLS), la pacienți cu atrofie osoasă severă care nu puteau fi tratați prin implantologie dentară convențională. Evaluarea a inclus supraviețuirea implanturilor, stabilitatea clinică, modificările radiologice și apariția complicațiilor postoperatorii pe o perioadă de urmărire de până la zece ani.

4. Metodologie

Studiul a fost conceput ca o serie retrospectivă de cazuri clinice, incluzând zece pacienți cu atrofie severă a maxilarului superior, încadrați în clasele IV–VI conform clasificării Cawood și Howell. La toți pacienții, pierderea osoasă era suficient de avansată încât inserarea implanturilor endoosoase convenționale nu era posibilă.

Implanturile au fost proiectate pe baza imaginilor obținute prin tomografie computerizată, utilizând un flux digital complet CAD/CAM, și ulterior fabricate din aliaj de titan prin tehnologia Direct Metal Laser Sintering (DMLS). Evaluarea postoperatorie a inclus examinări clinice și radiologice destinate analizei adaptării implanturilor, stabilității clinice, supraviețuirii implantare și apariției complicațiilor precoce și tardive. Pentru primii pacienți tratați, perioada maximă de urmărire a fost de zece ani.

5. Rezultate principale

În cadrul acestui studiu au fost inserate zece implanturi subperiostale personalizate la nivelul maxilarului superior. Opt dintre acestea au rămas stabile și funcționale pe întreaga perioadă de urmărire, în timp ce două au necesitat îndepărtarea din cauza unei adaptări insuficiente a structurii implantare, asociată cu apariția unor infecții recurente.

Evaluările radiologice efectuate în cazurile cu evoluție favorabilă au evidențiat o bună stabilitate a osului periimplantar, cu semne minime de resorbție. Complicațiile postoperatorii precoce s-au limitat în principal la edem și disconfort tranzitoriu, care s-au remis fără a afecta funcționalitatea implanturilor. Complicațiile tardive au fost rare și au fost observate doar la cele două cazuri în care tratamentul a eșuat.

Un aspect deosebit de important îl reprezintă evoluția pacienților tratați în anul 2015. Toate implanturile inserate în acel an erau încă funcționale după zece ani de monitorizare. Analiza de supraviețuire Kaplan-Meier a estimat o rată de supraviețuire a implanturilor de 80 % la zece ani. Autorii descriu, de asemenea, un protocol chirurgical bazat pe utilizarea selectivă a șapte până la zece șuruburi de fixare, plasate exclusiv în regiunile cu grosime osoasă suficientă identificate prin planificarea virtuală pe baza tomografiei computerizate. Încărcarea protetică a fost amânată aproximativ cinci luni pentru a favoriza stabilitatea biologică și mecanică pe termen lung a implanturilor.

6. Analiză clinică

Principalul punct forte al acestui studiu îl constituie disponibilitatea unor date clinice obținute pe o perioadă de urmărire de până la zece ani, un interval încă rar întâlnit în literatura dedicată implanturilor subperiostale personalizate fabricate prin tehnologii de producție aditivă. Dincolo de evaluarea supraviețuirii implanturilor, studiul oferă informații relevante privind stabilitatea clinică și radiologică a acestei abordări terapeutice la pacienții cu atrofie severă a maxilarului superior, pentru care implantologia convențională nu reprezintă o opțiune viabilă.

Un alt element important este integrarea unui flux de lucru complet digital, care combină tomografia computerizată, planificarea CAD/CAM și fabricarea implanturilor prin tehnologia Direct Metal Laser Sintering. Potrivit autorilor, această abordare a permis adaptarea precisă a implanturilor la anatomia individuală a fiecărui pacient, reducerea numărului de puncte de fixare și efectuarea intervenției chirurgicale sub anestezie locală, în regim ambulatoriu.

Cele două cazuri de eșec terapeutic oferă, de asemenea, informații clinice importante. În ambele situații, adaptarea insuficientă a structurii implantare a favorizat apariția infecțiilor recurente și a impus îndepărtarea implantului. Aceste observații subliniază importanța unei planificări digitale riguroase și a unei adaptări precise a implantului personalizat pentru obținerea unor rezultate predictibile pe termen lung.

Cu toate că rezultatele sunt încurajatoare, acestea trebuie interpretate cu prudență. Numărul redus de pacienți, caracterul retrospectiv al studiului și lipsa unui grup de control nu permit stabilirea unei eventuale superiorități a acestei tehnici față de augmentarea osoasă, implanturile zigomatice sau alte proceduri reconstructive. În consecință, datele disponibile susțin în principal potențialul implanturilor subperiostale personalizate ca opțiune terapeutică destinată pacienților atent selecționați, fiind necesare studii prospective de mai mare amploare pentru confirmarea acestor rezultate.

7. Aplicații clinice

Rezultatele acestui studiu sugerează că implanturile subperiostale personalizate fabricate prin tehnologia DMLS pot reprezenta o alternativă terapeutică pentru pacienții cu atrofie severă a maxilarului superior, la care volumul osos rezidual nu permite inserarea implanturilor endoosoase convenționale. Toți pacienții incluși în studiu prezentau atrofie osoasă încadrată în clasele IV, V sau VI conform clasificării Cawood și Howell, situație în care opțiunile terapeutice convenționale sunt limitate și adesea implică proceduri reconstructive complexe.

Protocolul descris de autori se bazează pe un flux de lucru complet digital, care integrează tomografia computerizată, planificarea virtuală CAD/CAM și fabricarea aditivă a implanturilor personalizate din aliaj de titan. Conform studiului, această abordare a permis utilizarea unui număr redus de șuruburi de fixare, inserate exclusiv în zonele cu grosime osoasă suficientă, ceea ce a făcut posibilă efectuarea intervenției sub anestezie locală și în regim ambulatoriu. Încărcarea protetică a fost amânată intenționat aproximativ cinci luni pentru a favoriza stabilizarea biologică și mecanică a implanturilor înainte de aplicarea solicitărilor funcționale.

Pe baza datelor disponibile, această tehnică nu poate fi considerată un substitut al procedurilor reconstructive convenționale sau al altor opțiuni implantologice. Rezultatele susțin mai degrabă utilizarea sa la pacienți atent selecționați, cu defecte anatomice severe, la care tratamentele implantologice standard nu sunt fezabile.

8. Nivelul dovezilor, limitări și transparență

Această publicație reprezintă o serie retrospectivă de cazuri clinice, ceea ce corespunde unui nivel scăzut până la moderat al dovezilor științifice. Deși perioada de urmărire ajunge până la zece ani, designul studiului nu permite stabilirea unor relații cauzale și nici compararea directă a eficacității acestei tehnici cu alte opțiuni terapeutice disponibile.

Principalele limitări metodologice sunt dimensiunea redusă a lotului (10 pacienți), lipsa unui grup de control și includerea exclusivă a pacienților cu atrofie severă a maxilarului superior. Aceste caracteristici limitează posibilitatea generalizării rezultatelor la alte categorii de pacienți. Autorii subliniază necesitatea realizării unor studii prospective, cu un număr mai mare de participanți și perioade de urmărire mai lungi, pentru confirmarea rezultatelor și optimizarea protocoalelor terapeutice.

În informațiile disponibile nu sunt raportate conflicte de interese, surse de finanțare sau relații ale autorilor cu producători de implanturi. În consecință, nu poate fi realizată o evaluare suplimentară a unui posibil risc de bias legat de aceste aspecte.

9. Aspecte esențiale ale studiului

• Tipul studiului: Serie retrospectivă de cazuri clinice.
• Nivelul dovezilor: Scăzut până la moderat.
• Populația studiată: 10 pacienți cu atrofie severă a maxilarului superior (clasele IV–VI Cawood și Howell).
• Numărul implanturilor: 10 implanturi subperiostale personalizate din aliaj de titan fabricate prin tehnologia DMLS.
• Perioada maximă de urmărire: Până la 10 ani.
• Obiectiv principal: Evaluarea supraviețuirii implanturilor, stabilității clinice, rezultatelor radiologice și complicațiilor postoperatorii.
• Rezultatul principal: Opt implanturi au rămas funcționale pe durata urmăririi, iar două au fost îndepărtate din cauza unei adaptări insuficiente asociate cu infecții recurente. Analiza Kaplan-Meier a estimat o rată de supraviețuire a implanturilor de 80 % la zece ani.
• Observații suplimentare: În cazurile de succes s-a observat o bună stabilitate radiologică a osului periimplantar, iar toate implanturile inserate în 2015 erau încă funcționale după zece ani.
• Concluzie științifică: Implanturile subperiostale personalizate fabricate prin tehnologia DMLS reprezintă o alternativă terapeutică promițătoare pentru pacienții atent selecționați cu atrofie severă a maxilarului superior, la care implantologia convențională nu este posibilă.
• Limitări principale: Studiu retrospectiv, eșantion redus, lipsa unui grup de control și necesitatea unor studii prospective cu o metodologie mai robustă.

10. Impact științific

Acest studiu aduce o contribuție importantă la literatura dedicată implanturilor subperiostale personalizate fabricate prin tehnologii de producție aditivă. Valoarea sa principală constă în prezentarea unor rezultate clinice obținute după o perioadă de monitorizare de până la zece ani, un interval de urmărire rar întâlnit în publicațiile referitoare la această categorie de implanturi. Datele furnizate completează informațiile existente privind comportamentul clinic și radiologic pe termen lung al implanturilor subperiostale utilizate la pacienții cu atrofie severă a maxilarului superior.

Studiul evidențiază, de asemenea, potențialul integrării unui flux de lucru complet digital, bazat pe tomografie computerizată, proiectare CAD/CAM și fabricare prin Direct Metal Laser Sintering (DMLS). Această abordare demonstrează posibilitatea realizării unor implanturi adaptate cu precizie anatomiei individuale a pacientului și ilustrează modul în care tehnologiile digitale pot extinde opțiunile terapeutice disponibile pentru cazurile complexe de atrofie maxilară severă.

Totuși, importanța științifică a rezultatelor trebuie interpretată în contextul limitărilor metodologice ale cercetării. Caracterul retrospectiv al studiului, numărul redus de pacienți și absența unui grup de control nu permit formularea unor concluzii privind superioritatea acestei tehnici în comparație cu alte metode reconstructive sau implantologice. Prin urmare, lucrarea reprezintă în principal o bază pentru dezvoltarea unor cercetări prospective, multicentrice și controlate, care să confirme reproductibilitatea și predictibilitatea rezultatelor observate.

11. Concluzie editorială

Rezultatele prezentate indică faptul că implanturile subperiostale personalizate din aliaj de titan, fabricate prin tehnologia DMLS, pot constitui o opțiune terapeutică viabilă pentru pacienții cu atrofie severă a maxilarului superior, atunci când inserarea implanturilor endoosoase convenționale nu este posibilă. Supraviețuirea implanturilor observată pe parcursul unei perioade de urmărire de până la zece ani, împreună cu stabilitatea clinică și radiologică raportată în majoritatea cazurilor, susțin potențialul acestei abordări în tratamentul unor situații clinice deosebit de complexe.

Cu toate acestea, rezultatele trebuie interpretate cu prudență. Dimensiunea redusă a eșantionului, designul retrospectiv și lipsa unui grup de comparație limitează nivelul dovezilor disponibile și nu permit extrapolarea directă a concluziilor la populația generală. În stadiul actual al cunoștințelor, implanturile subperiostale personalizate trebuie considerate o soluție destinată pacienților atent selecționați, în cadrul unei planificări digitale riguroase și al unei abordări multidisciplinare. Sunt necesare studii prospective de amploare, desfășurate în mai multe centre și pe loturi mai numeroase, pentru a confirma eficacitatea și siguranța acestei tehnologii și pentru a defini mai precis rolul său în implantologia orală contemporană.