Bibliografie
Reabilitarea completă a maxilarului superior sever atrofiat cu implanturi subperiostale personalizate fabricate prin tehnologie aditivă: studiu retrospectiv multicentric
- 20 septembrie 2024
- Posted by: anjaform
- Category: Studii Clinice și Rapoarte de Caz
Luigi Angelo Vaira, Andrea Biglio, Marco Roy, Giovanni Salzano, Stefania Troise, Vincenzo Abbate, Miguel Mayo-Yanez, Jerome R Lechien, Pasquale Piombino, Giacomo De Riu
Full text links: https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/38871617/
Reabilitarea completă a maxilarului superior sever atrofiat cu implanturi subperiostale personalizate fabricate prin tehnologie aditivă: studiu retrospectiv multicentric
1. Referință științifică
- Titlul studiului: Reabilitarea completă a maxilarului superior sever atrofiat cu implanturi subperiostale personalizate fabricate prin tehnologie aditivă: studiu retrospectiv multicentric
- Autori: Luigi Angelo Vaira, Andrea Biglio, Marco Roy, Giovanni Salzano, Stefania Troise, Vincenzo Abbate, Miguel Mayo-Yanez, Jerome R. Lechien, Pasquale Piombino, Giacomo De Riu
- Revista științifică: Journal of Cranio-Maxillo-Facial Surgery
- Anul publicării: 2024
- DOI: 10.1016/j.jcms.2024.06.016
2. Context științific
Reabilitarea implanto-protetică a pacienților cu atrofie severă a maxilarului superior reprezintă una dintre cele mai complexe provocări din implantologia dentară și chirurgia oro-maxilo-facială. Pierderea avansată a volumului osos limitează adesea posibilitatea inserării implanturilor endoosoase convenționale și impune utilizarea unor proceduri reconstructive extinse, asociate cu o morbiditate crescută și perioade mai lungi de tratament.
În ultimii ani, interesul pentru tehnicile de reabilitare fără grefe osoase a crescut considerabil. Aceste abordări urmăresc reducerea complexității tratamentului și accelerarea restaurării funcționale a pacientului. Deși implanturile zigomatice reprezintă una dintre cele mai documentate opțiuni pentru maxilarele sever atrofiate, utilizarea lor necesită experiență chirurgicală avansată și poate fi asociată cu complicații specifice.
Progresele în planificarea digitală, tehnologiile CAD/CAM și fabricația aditivă au permis dezvoltarea implanturilor subperiostale personalizate, concepute individual pentru fiecare pacient. Aceste soluții oferă o alternativă potențială pentru cazurile în care volumul osos disponibil este insuficient pentru terapiile implantare convenționale.
3. Obiectivul studiului
Scopul principal al studiului a fost evaluarea rezultatelor clinice ale reabilitării complete a maxilarului superior sever atrofiat prin utilizarea implanturilor subperiostale personalizate fabricate prin tehnologie aditivă.
Autorii au analizat supraviețuirea implanturilor, rata de succes clinic, complicațiile biologice și chirurgicale, starea țesuturilor periimplantare și modificările osoase observate în jurul bonturilor protetice pe durata perioadei de monitorizare.
4. Metodologie
Acest studiu a avut un design retrospectiv multicentric și a inclus pacienți tratați între august 2018 și ianuarie 2023.
Au fost incluși 36 de pacienți consecutivi diagnosticați cu atrofie maxilară clasa V sau VI conform clasificării Cawood și Howell. În total au fost analizate 72 de implanturi subperiostale personalizate utilizate pentru reabilitări complete ale maxilarului superior.
Planificarea tratamentului s-a bazat pe un flux digital complet, incluzând tomografie computerizată cu fascicul conic (CBCT), amprente digitale, planificare protetică și proiectare CAD/CAM. Implanturile au fost fabricate din titan grad V prin tehnologie de topire laser aditivă.
Toți pacienții au beneficiat de încărcare imediată cu o proteză provizorie fixă. Perioada medie de urmărire a fost de 30,1 luni, variind între 12 și 64 de luni.
Parametrii evaluați au inclus supraviețuirea implanturilor, succesul tratamentului, sângerarea la sondare, expunerea componentelor implantare, complicațiile mecanice și stabilitatea osoasă sub bonturile protetice.
5. Rezultate principale
Pe parcursul întregii perioade de urmărire nu s-a înregistrat pierderea niciunui implant, ceea ce a condus la o rată de supraviețuire implantară de 100%.
Conform criteriilor de succes utilizate de autori, rata globală de succes a fost de 90,3%.
Expuneri de clasa 1 au fost observate la șapte implanturi, reprezentând 9,7% din totalul implanturilor analizate. Aceste expuneri au afectat exclusiv porțiunea verticală a bontului și au apărut în primul an postoperator, fără a fi asociate cu semne inflamatorii semnificative.
Sângerarea la sondare a rămas la un nivel relativ redus pe toată durata monitorizării. Aceasta a fost observată la 10,4% dintre bonturi la șase luni, la 7,9% după un an, la 10% după doi ani, la 7% după trei ani și la 11,4% după patru ani.
Analiza radiologică nu a evidențiat resorbție osoasă semnificativă statistic sub bonturile protetice în niciun moment al perioadei de urmărire.
Complicațiile majore au fost limitate. A fost raportat un caz de infecție asociată cu slăbirea unui șurub de osteosinteză în regiunea zigomatică, situație rezolvată prin tratament antibiotic și îndepărtarea șurubului afectat.
6. Analiză clinică
Rezultatele acestui studiu oferă informații importante despre performanța clinică a implanturilor subperiostale personalizate de nouă generație. Un aspect deosebit de relevant este absența pierderilor implantare pe parcursul perioadei de urmărire. Având în vedere severitatea atrofiei osoase întâlnite la pacienții incluși, acest rezultat sugerează că această abordare poate reprezenta o opțiune terapeutică viabilă în situațiile în care implanturile convenționale nu pot fi utilizate.
De asemenea, stabilitatea osoasă observată sub bonturile protetice are o importanță clinică deosebită. Resorbția osoasă reprezenta una dintre limitările istorice ale implanturilor subperiostale clasice. În cadrul acestui studiu, lipsa unor modificări osoase semnificative poate reflecta beneficiile planificării digitale avansate și ale designului personalizat al implanturilor.
Managementul țesuturilor moi periimplantare rămâne un factor esențial pentru succesul pe termen mediu. Deși au fost raportate expuneri ale componentelor implantare, acestea au rămas în general stabile și asimptomatice, fără impact asupra supraviețuirii implanturilor.
Totuși, interpretarea rezultatelor trebuie realizată cu prudență. Absența unui grup de control nu permite comparații directe cu alte opțiuni terapeutice, precum implanturile zigomatice sau procedurile reconstructive bazate pe grefe osoase.
7. Aplicații clinice
Rezultatele acestui studiu pot fi relevante în următoarele situații clinice:
- Reabilitarea completă a maxilarelor superioare sever atrofiate.
- Tratamentul pacienților complet edentați cu volum osos insuficient pentru implanturi convenționale.
- Cazuri în care procedurile extensive de augmentare osoasă trebuie evitate.
- Protocoale de implantologie digitală bazate pe planificare CAD/CAM.
- Reabilitări cu încărcare imediată și proteze fixe susținute de implanturi.
- Intervenții complexe de chirurgie orală și maxilo-facială care necesită soluții personalizate.
- Utilizarea tehnologiilor de fabricație aditivă în reabilitarea implanto-protetică.
Concluziile studiului sunt aplicabile exclusiv pacienților cu atrofie severă a maxilarului superior.
8. Nivel de evidență, limitări și transparență
Acest studiu este o cercetare observațională retrospectivă multicentrică. Prin urmare, nivelul său de evidență este inferior celui oferit de studiile prospective controlate sau de studiile clinice randomizate.
Autorii menționează mai multe limitări metodologice, inclusiv caracterul retrospectiv al cercetării, numărul relativ redus de pacienți incluși, lipsa unui grup de control și durata încă limitată a urmăririi pentru evaluarea rezultatelor pe termen lung.
De asemenea, autorii subliniază că în prezent nu există criterii universal acceptate pentru definirea succesului clinic al implanturilor subperiostale moderne, ceea ce îngreunează comparațiile între studii.
În ceea ce privește transparența, autorii declară că nu există conflicte de interese. Studiul a fost finanțat prin fonduri de cercetare ale Universității din Sassari.
9. Puncte-cheie ale studiului
- Tipul studiului: Studiu retrospectiv multicentric
- Nivel de evidență: Studiu clinic observațional retrospectiv
- Populația analizată: Pacienți cu atrofie severă a maxilarului superior (clasele V-VI Cawood și Howell)
- Număr de pacienți: 36
- Număr de implanturi: 72
- Durata medie a urmăririi: 30,1 luni
- Criteriul principal evaluat: Supraviețuirea și succesul implanturilor subperiostale personalizate
- Rata de supraviețuire implantară: 100%
- Rata de succes: 90,3%
- Rezultat osos: Absența resorbției osoase semnificative sub bonturi
- Rezultat principal: Supraviețuire implantară excelentă și stabilitate clinică și radiologică favorabilă
- Limitări principale: Design retrospectiv, eșantion redus, lipsa grupului de control și date limitate pe termen lung
10. Impact științific
Acest studiu contribuie la consolidarea dovezilor clinice privind utilizarea implanturilor subperiostale personalizate fabricate prin tehnologie aditivă. Deși literatura disponibilă în acest domeniu rămâne relativ limitată, rezultatele prezentate aduc informații suplimentare privind comportamentul clinic și radiologic al acestor dispozitive în cazurile de atrofie maxilară severă.
Un punct forte al cercetării este reprezentat de omogenitatea populației studiate, alcătuită exclusiv din pacienți care au necesitat reabilitare completă a unui maxilar superior sever atrofiat. Acest aspect permite o evaluare mai precisă a tehnicii într-o indicație clinică bine definită.
Rezultatele susțin ipoteza conform căreia combinația dintre planificarea digitală, proiectarea personalizată și tehnologiile moderne de fabricație poate contribui la îmbunătățirea performanțelor implanturilor subperiostale comparativ cu limitările istorice asociate acestora.
În același timp, studiul evidențiază necesitatea unor cercetări prospective și a unor perioade de urmărire mai lungi pentru confirmarea durabilității rezultatelor pe termen lung.
11. Concluzie editorială
Acest studiu retrospectiv multicentric sugerează că implanturile subperiostale personalizate fabricate prin tehnologie aditivă pot reprezenta o opțiune terapeutică promițătoare pentru pacienții cu atrofie severă a maxilarului superior. Rata de supraviețuire implantară de 100%, stabilitatea osoasă observată și numărul redus de complicații severe indică rezultate favorabile pe termen scurt și mediu. Cu toate acestea, caracterul retrospectiv al studiului și lipsa datelor robuste pe termen lung impun o interpretare prudentă și justifică necesitatea unor studii prospective suplimentare.
