Realizarea unei proteze totale mandibulare de tip overdenture susținute de un implant utilizând un implant subperiostal existent: raport de caz clinic

Mahnaz Arshad, Nourin Khoramshahi, Gholamreza Shirani

Full text link: https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/38571903/

Realizarea unei proteze totale mandibulare de tip overdenture susținute de un implant utilizând un implant subperiostal existent: raport de caz clinic

1. Referință științifică

• Titlul studiului: Fabrication of a mandibular implant-retained overdenture using an existing subperiosteal implant: A clinical report
• Autori: Mahnaz Arshad, Nourin Khoramshahi, Gholamreza Shirani
• Revista științifică: Clinical Case Reports
• Anul publicării: 2024
• DOI:1002/ccr3.8662

2. Context științific

Reabilitarea pacienților complet edentați cu atrofie mandibulară severă reprezintă în continuare una dintre cele mai dificile provocări din implantologia orală și chirurgia oro-maxilo-facială. Resorbția progresivă a osului alveolar după pierderea dinților reduce semnificativ posibilitatea inserării implanturilor endoosoase convenționale și crește, în același timp, riscul fracturilor mandibulei atrofiate. În aceste situații sunt necesare soluții terapeutice alternative, capabile să restabilească atât stabilitatea osoasă, cât și funcționalitatea protetică.

Progresele recente în imagistica tridimensională, planificarea digitală, tehnologiile CAD/CAM și fabricația aditivă au readus în atenție implanturile subperiostale personalizate. Acestea reprezintă o opțiune pentru pacienții cu pierdere osoasă avansată, la care implanturile convenționale sau procedurile de augmentare osoasă nu sunt fezabile. Cazul prezentat descrie o situație clinică neobișnuită în care un implant subperiostal, utilizat inițial pentru stabilizarea unei fracturi mandibulare, a fost ulterior folosit ca suport pentru o proteză totală mandibulară de tip overdenture. Studiul evidențiază, de asemenea, importanța integrării planificării chirurgicale și protetice încă din fazele inițiale ale tratamentului.

3. Obiectivul studiului

Scopul principal al acestui raport de caz a fost prezentarea reabilitării protetice a unei paciente complet edentate, tratată anterior cu un implant subperiostal mandibular personalizat pentru stabilizarea unei fracturi. Autorii descriu modalitatea de rezolvare a unei complicații protetice cauzate de înălțimea insuficientă a elementelor de retenție sferice, care au rămas acoperite de țesuturile moi după vindecare. Totodată, studiul subliniază importanța colaborării dintre chirurgul oro-maxilo-facial și medicul protetician în planificarea reabilitărilor implantare complexe.

4. Metodologie

Această publicație este un raport de caz clinic, un tip de studiu care oferă un nivel redus de dovezi științifice, dar care este valoros pentru descrierea unor situații clinice rare, a complicațiilor neobișnuite și a soluțiilor terapeutice inovatoare.

Cazul prezintă o pacientă în vârstă de 64 de ani, complet edentată, purtătoare de proteze totale de aproximativ treizeci de ani, situație care a determinat o resorbție accentuată a osului alveolar mandibular. După o cădere, pacienta a fost diagnosticată cu o fractură mandibulară consolidată într-o poziție incorectă. Din cauza volumului osos insuficient, inserarea implanturilor endoosoase convenționale nu a fost posibilă, fiind ales un implant subperiostal personalizat pentru reducerea și stabilizarea fracturii.

În etapa protetică s-a constatat că elementele de retenție sferice ale implantului aveau o înălțime insuficientă și erau complet acoperite de mucoasa keratinizată. După o încercare chirurgicală de expunere, care nu a oferit un rezultat durabil, autorii au proiectat un conector personalizat destinat prelungirii acestor elemente de retenție, făcând astfel posibilă realizarea unei proteze totale mandibulare de tip overdenture susținute de implant. Tratamentul a inclus amprentarea individualizată, realizarea modelului de lucru, fabricarea unei infrastructuri din aliaj cobalt-crom și aplicarea protezei definitive. Perioada de urmărire clinică raportată a fost de cinci ani.

5. Rezultatele principale

Soluția protetică dezvoltată de autori a permis valorificarea funcțională a implantului subperiostal deja inserat, în ciuda faptului că elementele de retenție sferice originale aveau o înălțime insuficientă pentru susținerea reabilitării protetice planificate. Prin proiectarea unui conector personalizat, autorii au reușit să prelungească funcțional aceste elemente de retenție, făcând posibilă fixarea corespunzătoare a protezei totale mandibulare de tip overdenture fără a fi necesară îndepărtarea sau modificarea chirurgicală a implantului deja osteointegrat.

Potrivit autorilor, aplicarea protezei definitive a determinat o îmbunătățire evidentă atât a aspectului estetic facial, cât și a funcției fonatorii a pacientei. Protocolul de monitorizare a inclus controale la scurt timp după inserarea protezei, urmate de evaluări anuale. Pe parcursul unei perioade de urmărire de cinci ani, nu au fost raportate complicații implantare sau protetice asociate reabilitării efectuate.

Unul dintre cele mai importante aspecte evidențiate de studiu îl reprezintă analiza cauzelor care au condus la apariția complicației inițiale. Autorii consideră că înălțimea insuficientă a elementelor de retenție ar fi putut fi evitată printr-o planificare preoperatorie mai riguroasă, care să includă implicarea medicului protetician și utilizarea unei ghidări radiologice în etapa de proiectare a implantului personalizat. Acest caz demonstrează că planificarea implantologică trebuie să ia în considerare încă de la început cerințele viitoarei reabilitări protetice.

6. Analiză clinică

Acest raport de caz demonstrează că succesul unei reabilitări implantare complexe nu depinde exclusiv de reușita intervenției chirurgicale. Deși implantul subperiostal personalizat a asigurat stabilizarea eficientă a fracturii mandibulare, proiectarea sa inițială nu a ținut cont în mod suficient de necesitățile restaurării protetice ulterioare. Ca urmare, elementele de retenție sferice au rămas complet acoperite de mucoasa keratinizată după vindecare, împiedicând realizarea convențională a protezei de tip overdenture.

Principalul interes clinic al acestui studiu constă în modalitatea de gestionare a acestei complicații. În locul îndepărtării implantului sau al unei noi intervenții chirurgicale extinse, autorii au conceput o suprastructură personalizată capabilă să prelungească elementele de retenție existente. Această abordare a permis păstrarea implantului funcțional și realizarea unei proteze mandibulare stabile. Cazul ilustrează faptul că soluțiile protetice personalizate pot reprezenta o alternativă eficientă în situațiile în care limitările de proiectare ale unui implant deja inserat împiedică reabilitarea protetică convențională.

Lucrarea evidențiază, de asemenea, importanța planificării digitale multidisciplinare. Tehnologiile precum tomografia computerizată tridimensională, proiectarea CAD/CAM și fabricația aditivă oferă un grad ridicat de precizie, însă eficiența lor depinde de colaborarea strânsă dintre chirurgul oro-maxilo-facial, implantolog, medicul protetician și tehnicianul dentar. Autorii subliniază că lipsa unei evaluări protetice în etapa de planificare și neutilizarea unei ghidări radiologice au contribuit probabil la apariția complicației descrise.

Deși evoluția clinică pe parcursul celor cinci ani de monitorizare a fost favorabilă, rezultatele trebuie interpretate cu prudență. Fiind vorba despre un singur caz clinic, studiul nu permite stabilirea predictibilității acestei abordări terapeutice și nici extrapolarea concluziilor la alte categorii de pacienți. Publicația constituie în principal un exemplu practic privind gestionarea unei complicații rare întâlnite în reabilitarea cu implanturi subperiostale personalizate.

7. Aplicații clinice

Observațiile prezentate în acest raport de caz pot fi deosebit de utile în tratamentul pacienților complet edentați cu atrofie mandibulară severă, la care inserarea implanturilor endoosoase convenționale nu reprezintă o opțiune terapeutică predictibilă. Studiul evidențiază, de asemenea, rolul potențial al implanturilor subperiostale personalizate în reconstrucția mandibulei după fracturi asociate cu pierdere osoasă importantă.

Dincolo de soluția tehnică descrisă, mesajul clinic esențial al articolului este importanța unei planificări implantologice complete. Integrarea planificării digitale, a proiectării personalizate a implantului și colaborarea interdisciplinară dintre chirurgul oro-maxilo-facial, implantolog, medicul protetician și tehnicianul dentar reprezintă factori esențiali pentru reducerea riscului de complicații protetice și obținerea unor rezultate funcționale stabile pe termen lung. Având în vedere nivelul redus de dovezi științifice al acestui studiu, aceste concluzii trebuie interpretate ca experiența derivată dintr-un caz clinic individual și nu ca recomandări terapeutice definitive.

8. Nivelul dovezilor, limitări și transparență

Această publicație este un raport de caz clinic, ceea ce corespunde unui nivel scăzut de dovezi științifice în ierarhia medicinei bazate pe dovezi (Evidence-Based Medicine). Rapoartele de caz sunt deosebit de utile pentru descrierea unor situații clinice rare, a unor complicații neobișnuite și a unor soluții terapeutice inovatoare, însă nu permit demonstrarea eficacității unei intervenții și nici formularea unor recomandări clinice general valabile.

Valoarea concluziilor este limitată de faptul că studiul include o singură pacientă, fără grup de control, fără analiză statistică și fără comparație cu alte opțiuni terapeutice. Prin urmare, rezultatele nu pot fi extrapolate direct la populații mai largi. Cu toate acestea, urmărirea clinică pe o perioadă de cinci ani, în timpul căreia nu au fost raportate complicații implantare sau protetice, oferă informații relevante privind stabilitatea soluției aplicate în acest caz particular.

Autorii declară absența conflictelor de interese, atât de natură financiară, cât și nefinanciară. De asemenea, precizează că nu au beneficiat de finanțare externă pentru realizarea studiului. Produsele comerciale menționate în articol sunt citate exclusiv în scop descriptiv. În plus, autorii confirmă că au obținut consimțământul informat scris al pacientei pentru publicarea raportului de caz și că datele studiului sunt disponibile la cerere.

9. Punctele-cheie ale studiului

• Tipul studiului: Raport de caz clinic.
• Nivelul dovezilor: Scăzut (caz clinic unic).
• Populația studiată: O femeie în vârstă de 64 de ani, complet edentată, cu atrofie mandibulară severă și fractură mandibulară.
• Numărul de pacienți:
• Numărul de implanturi: Un implant subperiostal mandibular personalizat.
• Durata urmăririi: 5 ani.
• Obiectivul principal: Evaluarea posibilității realizării unei proteze totale mandibulare de tip overdenture după apariția unei complicații protetice cauzate de elemente de retenție cu înălțime insuficientă.
• Rezultatul principal: Un conector personalizat a permis prelungirea elementelor de retenție sferice acoperite de țesuturile moi, făcând posibilă realizarea unei proteze overdenture stabile, fără complicații raportate în perioada de urmărire.
• Concluzia științifică: Componentele protetice personalizate pot compensa anumite limitări de proiectare ale unui implant subperiostal deja inserat și evidențiază importanța unei planificări integrate între etapa chirurgicală și cea protetică.
• Principalele limitări: Raport bazat pe un singur caz clinic, lipsa unui grup de control, absența unei comparații cu alte metode terapeutice și posibilitate redusă de generalizare a rezultatelor.

10. Impactul științific

Acest raport de caz aduce o contribuție importantă la literatura dedicată implanturilor subperiostale personalizate, documentând o complicație protetică rar descrisă și prezentând o strategie conservatoare de rezolvare care a permis păstrarea implantului deja funcțional. Mai degrabă decât introducerea unei noi tehnici chirurgicale, studiul demonstrează modul în care o soluție protetică individualizată poate evita o nouă intervenție chirurgicală și poate prelungi utilizarea unui implant stabil.

Publicația evidențiază totodată unul dintre principiile fundamentale ale implantologiei digitale moderne: succesul unei reabilitări implantare nu depinde exclusiv de precizia intervenției chirurgicale, ci și de integrarea precoce a obiectivelor protetice în procesul de planificare. Colaborarea dintre chirurgul oro-maxilo-facial, implantolog, medicul protetician și tehnicianul dentar reprezintă un element esențial pentru obținerea unor rezultate predictibile și durabile, în special la pacienții cu atrofie osoasă severă și reconstrucții mandibulare complexe.

Deși limitat de metodologia specifică unui raport de caz, acest studiu oferă informații practice valoroase privind managementul unei complicații rare și constituie un punct de plecare pentru viitoare serii de cazuri și studii prospective destinate evaluării reproductibilității și stabilității pe termen lung a unor soluții protetice similare.

11. Concluzie editorială

Acest raport de caz demonstrează că o soluție protetică personalizată poate restabili funcționalitatea unui implant subperiostal deja integrat, chiar și atunci când proiectarea sa inițială limitează realizarea unei reabilitări protetice convenționale. Dincolo de interesul tehnic al abordării prezentate, studiul subliniază importanța unei planificări interdisciplinare care să integreze încă din fazele inițiale chirurgia, planificarea digitală și protetica. Rezultatele favorabile obținute după cinci ani de urmărire sunt încurajatoare, însă trebuie interpretate cu prudență, având în vedere nivelul redus de dovezi științifice caracteristic unui raport de caz clinic.