Bibliografie
Studiu comparativ pe cinci ani al implanturilor zigomatice și al implanturilor subperiostale: rezultate clinice, complicații și strategii de tratament pentru atrofia maxilară severă
Full text link: https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/39941332/
Studiu comparativ pe cinci ani al implanturilor zigomatice și al implanturilor subperiostale: rezultate clinice, complicații și strategii de tratament pentru atrofia maxilară severă
1. Referință științifică
- Titlu complet: Studiu comparativ pe cinci ani al implanturilor zigomatice și al implanturilor subperiostale: rezultate clinice, complicații și strategii de tratament pentru atrofia maxilară severă
- Autori: Rafal Zielinski și colaboratorii
- Revistă științifică: Journal of Clinical Medicine
- Anul publicării: 2025
- Volum: 14
- Articol: 661
- DOI: 10.3390/jcm14030661
2. Context științific
Managementul atrofiei maxilare severe rămâne una dintre cele mai importante provocări ale reabilitării implanto-protetice. Protocoalele convenționale bazate pe grefe osoase, proceduri de elevare a sinusului maxilar sau regenerare osoasă ghidată pot oferi rezultate predictibile, însă cu prețul unei durate mai mari a tratamentului, al unei morbidități chirurgicale crescute și al unor costuri terapeutice mai ridicate.
În acest context, două alternative au cunoscut o dezvoltare semnificativă:
- implanturile zigomatice, ancorate în osul zigomatic;
- implanturile subperiostale personalizate de nouă generație, proiectate utilizând tehnologii digitale și imprimare 3D metalică.
Deși ambele abordări sunt utilizate în prezent în cazurile de atrofie maxilară extremă, puține studii le-au comparat direct pe o perioadă îndelungată de urmărire.
3. Obiectivul studiului
Obiectivul acestui studiu a fost compararea performanțelor clinice ale implanturilor zigomatice și ale implanturilor subperiostale personalizate pe o perioadă de cinci ani, în reabilitarea maxilarelor sever atrofiate.
Autorii au analizat:
- ratele de supraviețuire ale implanturilor;
- complicațiile biologice și chirurgicale;
- stabilitatea țesuturilor moi;
- leziunile sinusale postoperatorii;
- rezultatele funcționale și protetice;
- implicațiile terapeutice ale fiecărei strategii de tratament.
4. Metodologie
Studiul a fost o cohortă retrospectivă monocentrică desfășurată între anii 2010 și 2023, cu o perioadă minimă de urmărire de cinci ani pentru toți pacienții.
Populația studiată
Cohorta a inclus 170 de pacienți împărțiți în:
- 89 de pacienți tratați cu implanturi subperiostale personalizate;
- 81 de pacienți tratați cu implanturi zigomatice.
Toți pacienții prezentau atrofie maxilară severă clasificată ca Cawood clasa V sau VI.
Criterii evaluate
Autorii au evaluat:
- supraviețuirea implanturilor;
- succesul protetic;
- complicațiile postoperatorii;
- leziunile sinusale;
- recesiunea țesuturilor moi;
- inflamația periimplantară;
- mobilitatea implanturilor;
- durata intervenției chirurgicale.
Analiza statistică s-a bazat pe testele Mann–Whitney, Kruskal–Wallis, Fisher și ANOVA, pragul de semnificație fiind stabilit la p < 0,05.
5. Rezultate principale
Supraviețuirea implanturilor
Ambele soluții au demonstrat rate foarte ridicate de supraviețuire la cinci ani:
- implanturi zigomatice: 96,3%;
- implanturi subperiostale: 97,1%.
Nu a fost observată nicio diferență semnificativă statistic între cele două grupuri (p = 0,278).
Complicații
Implanturile zigomatice au prezentat un număr mai mare de complicații anatomice:
- complicații sinusale: 12,4%;
- risc de perforație orbitală;
- sinuzite postoperatorii mai frecvente;
- un număr mai mare de dehiscențe tisulare.
Implanturile subperiostale au prezentat:
- mai puține leziuni sinusale;
- mai puține recesiuni ale țesuturilor moi;
- mai puțină inflamație periimplantară;
- o stabilitate mai bună a țesuturilor moi pe termen lung.
Timp operator
Implanturile zigomatice au necesitat o durată chirurgicală mai scurtă.
Implanturile subperiostale au necesitat un timp operator mai lung din cauza:
- personalizării dispozitivului;
- adaptării osoase;
- gestionării țesuturilor moi;
- utilizării posibile a particulelor osoase și a corpului adipos bucal al lui Bichat.
Încărcare imediată
Ambele tehnici au permis încărcarea imediată prin livrarea unor proteze provizorii înșurubate în primele 24 de ore după intervenția chirurgicală.
6. Analiză clinică
Principalul interes al acestui studiu constă în faptul că nu se limitează exclusiv la ratele de supraviețuire ale implanturilor. Autorii demonstrează că două tehnici pot obține rate similare de succes, expunând în același timp pacienții la profiluri de complicații foarte diferite.
Implanturile zigomatice par deosebit de eficiente atunci când se urmărește o reabilitare fixă imediată la pacienții cu atrofie maxilară extremă. Principalul lor avantaj rămâne absența necesității unor grefe osoase prealabile și rapiditatea protocolului terapeutic. Totuși, proximitatea lor față de sinusul maxilar și orbită necesită un nivel ridicat de expertiză chirurgicală.
În schimb, implanturile subperiostale moderne beneficiază de progresele în planificarea digitală, imagistica CBCT și fabricația aditivă. Designul lor personalizat pare să favorizeze o integrare mai bună a țesuturilor moi și să reducă complicațiile sinusale.
Un aspect deosebit de interesant privește gestionarea eșecurilor terapeutice. Potrivit autorilor, îndepărtarea unui implant zigomatic poate complica o viitoare reimplantare din cauza resorbției zonei zigomatice. În schimb, un implant subperiostal poate fi reproiectat și reinserat după vindecare, oferind o flexibilitate terapeutică mai mare.
7. Aplicații clinice
Rezultatele acestui studiu privesc direct:
- maxilarele complet edentate și sever atrofiate;
- pacienții care refuză proceduri extinse de grefare osoasă;
- situațiile care necesită încărcare imediată;
- cazurile complexe cu volum osos rezidual limitat;
- indicațiile pentru chirurgia implantară planificată digital.
Studiul sugerează că alegerea între implanturile zigomatice și implanturile subperiostale trebuie să fie ghidată în principal de anatomia pacientului și de nivelul de experiență al echipei chirurgicale.
8. Nivel de evidență și limitări
Această publicație corespunde unui studiu comparativ retrospectiv.
Deși perioada de urmărire de cinci ani reprezintă un punct forte important, trebuie evidențiate mai multe limitări:
- lipsa randomizării;
- studiu monocentric;
- repartizarea nerandomizată a pacienților;
- risc de biais de selecție;
- imposibilitatea stabilirii unei relații cauzale formale.
Autorii înșiși recomandă realizarea unor studii controlate randomizate pentru confirmarea acestor observații.
9. Puncte-cheie
- 170 de pacienți urmăriți timp de 5 ani.
- Supraviețuire implantară ridicată în ambele grupuri (>96%).
- Nicio diferență semnificativă a supraviețuirii între cele două tehnici.
- Mai multe complicații sinusale asociate implanturilor zigomatice.
- Stabilitate mai bună a țesuturilor moi cu implanturile subperiostale.
- Reabilitare imediată posibilă cu ambele abordări.
- Durată chirurgicală mai redusă pentru implanturile zigomatice.
- Posibilități mai favorabile de reintervenție cu implanturile subperiostale.
- Importanța majoră a planificării digitale și a CBCT.
10. Impact științific
Acest studiu ilustrează evoluția recentă a implanturilor subperiostale personalizate, considerate mult timp dispozitive istorice devenite depășite. Datorită imprimării 3D și tehnologiilor CAD/CAM, aceste implanturi reapar astăzi ca o opțiune credibilă pentru pacienții cu atrofie maxilară severă.
Rezultatele sugerează că îmbunătățirea condițiilor țesuturilor moi periimplantare poate reprezenta un avantaj clinic major al implanturilor subperiostale moderne. În schimb, implanturile zigomatice își păstrează valoarea în protocoalele de încărcare imediată rapidă, însă cu prețul unei complexități anatomice mai mari.
Această publicație contribuie astfel la dezbaterea actuală privind strategiile de reabilitare a atrofiei maxilare extreme și evidențiază importanța tot mai mare a personalizării digitale în planificarea tratamentelor implantare.
11. Concluzie editorială
Acest studiu comparativ pe cinci ani demonstrează că atât implanturile zigomatice, cât și implanturile subperiostale personalizate pot atinge rate foarte ridicate de supraviețuire la pacienții cu atrofie maxilară severă. Cu toate acestea, în spatele acestei aparente echivalențe clinice se află profiluri biologice distincte. Implanturile zigomatice se remarcă prin implementarea rapidă și capacitatea lor de a susține încărcarea imediată, în timp ce implanturile subperiostale par să ofere o stabilitate mai bună a țesuturilor moi și o reducere a complicațiilor sinusale. Aceste rezultate consolidează conceptul conform căruia succesul terapeutic depinde mai puțin de alegerea unei tehnici universale și mai mult de o planificare individualizată bazată pe anatomia pacientului, obiectivele protetice și expertiza chirurgicală disponibilă.
