Implanturi subperiostale planificate virtual: urmărire clinică pe o perioadă de 3 ani. Recomandări practice și aspecte tehnice pentru un management clinic optim

Paolo Cariati, Fernando Pérez Salazar, Lydia Fraile Ruíz, Carlos Hugo Martínez Martínez, Ildefonso Martinez Lara

Full text link: https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/40835492/

Implanturi subperiostale planificate virtual: urmărire clinică pe o perioadă de 3 ani. Recomandări practice și aspecte tehnice pentru un management clinic optim

1. Referință științifică

• Titlul studiului: Virtual surgical planned subperiosteal implants. 3 years of follow up. Tips and tricks for a proper management
• Autori: Paolo Cariati, Fernando Pérez Salazar, Lydia Fraile Ruíz, Carlos Hugo Martínez Martínez, Ildefonso Martinez Lara
• Revista științifică: Journal of Cranio-Maxillofacial Surgery
• Anul publicării: 2025
• DOI: 10.1016/j.jcms.2025.08.008

2. Context științific

Atrofia severă a maxilarului reprezintă una dintre cele mai dificile provocări din implantologia dentară și chirurgia orală modernă. În situațiile în care resorbția osoasă este avansată, tratamentele convenționale presupun frecvent proceduri de augmentare osoasă sau grefe, care implică intervenții chirurgicale complexe, perioade mai lungi de vindecare și, uneori, anestezie generală. Totuși, o parte dintre pacienți refuză aceste opțiuni terapeutice din cauza caracterului lor invaziv sau a duratei tratamentului.

Progresele în planificarea digitală, chirurgia ghidată și tehnologiile CAD/CAM au readus în atenție implanturile subperiostale personalizate, concepute pe baza anatomiei individuale a pacientului. În acest context, studiul evaluează rezultatele clinice obținute după trei ani de urmărire la pacienți cu atrofie maxilară severă tratați prin implanturi subperiostale planificate virtual și prezintă recomandări tehnice menite să optimizeze procedura chirurgicală.

3. Obiectivul studiului

Scopul principal al studiului a fost evaluarea rezultatelor clinice la trei ani ale implanturilor subperiostale personalizate, proiectate prin planificare chirurgicală virtuală, la pacienți cu atrofie severă a maxilarului care au refuzat tratamentul convențional prin implanturi endoosoase sau augmentare osoasă.

În plus, autorii au urmărit analiza complicațiilor apărute pe parcursul monitorizării și formularea unor recomandări tehnice bazate pe experiența clinică pentru optimizarea intervenției chirurgicale.

4. Metodologie

Studiul reprezintă o serie retrospectivă de cazuri clinice.

Au fost incluși doisprezece pacienți diagnosticați cu atrofie maxilară de clasa V sau VI conform clasificării Cawood și Howell. Toți pacienții au refuzat atât implanturile convenționale, cât și procedurile de grefare osoasă.

Planificarea tratamentului s-a bazat pe integrarea imaginilor obținute prin tomografie computerizată și scanări intraorale, utilizate pentru realizarea unor structuri subperiostale personalizate. După pregătirea osului, implanturile au fost fixate cu șuruburi autofiletante. Toți pacienții au beneficiat de încărcare protetică imediată în decurs de 24 de ore după intervenția efectuată sub anestezie locală.

Principalii parametri evaluați au fost supraviețuirea implanturilor la trei ani și frecvența complicațiilor postoperatorii. Alte detalii metodologice nu sunt precizate în rezumatul disponibil.

5. Rezultatele principale

Toți cei doisprezece pacienți au beneficiat cu succes de reabilitare protetică imediată în primele 24 de ore după intervenția chirurgicală.

Complicații au fost raportate la patru pacienți pe parcursul perioadei de urmărire. Două cazuri au prezentat expunerea structurii implantare, tratată conservator. Un pacient aflat sub tratament anticoagulant a dezvoltat o hemoragie postoperatorie, iar un caz de eșec implantar a fost atribuit remodelării osoase insuficiente, fiind ulterior rezolvat printr-o intervenție chirurgicală de revizie.

La finalul perioadei de urmărire de trei ani, rata raportată de supraviețuire a implanturilor a fost de 91,7%.

Deși aproximativ o treime dintre pacienți au prezentat complicații, autorii subliniază că acestea au fost, în general, controlabile și nu au compromis funcționalitatea pe termen lung în majoritatea cazurilor.

6. Analiză clinică

Acest studiu aduce informații suplimentare privind utilizarea implanturilor subperiostale personalizate într-un flux digital complet pentru tratamentul pacienților cu atrofie maxilară severă care refuză procedurile reconstructive convenționale.

Rezultatele sugerează că asocierea planificării chirurgicale virtuale cu fabricarea individualizată a implanturilor poate permite reabilitarea implanto-protetică imediată chiar și în situații anatomice complexe. În plus, recomandările tehnice formulate de autori — evitarea inciziilor laterale, utilizarea a două ghiduri chirurgicale și realizarea perforațiilor pilot înaintea fixării șuruburilor — evidențiază importanța unei execuții chirurgicale precise pentru obținerea unor rezultate favorabile.

Totuși, aceste concluzii trebuie interpretate cu prudență. Caracterul retrospectiv al studiului, numărul redus de pacienți și lipsa unui grup de control limitează puterea dovezilor și nu permit comparații directe cu alte metode de reabilitare implantară, precum augmentarea osoasă sau alte protocoale terapeutice. Studiul demonstrează fezabilitatea clinică a acestei abordări într-o populație atent selecționată, fără a demonstra superioritatea acesteia față de alte opțiuni de tratament.

7. Aplicații clinice

Rezultatele pot fi relevante în special pentru pacienții cu atrofie maxilară severă care refuză procedurile de augmentare osoasă, tratamentele efectuate sub anestezie generală sau protocoalele ce implică perioade lungi de vindecare.

De asemenea, studiul evidențiază potențialul planificării digitale, al chirurgiei ghidate, al tehnologiilor CAD/CAM și al implanturilor subperiostale personalizate în reabilitările implantare complexe cu încărcare imediată. Recomandările tehnice propuse de autori pot contribui la optimizarea procedurilor chirurgicale în contexte clinice similare celor investigate.

8. Nivelul dovezilor, limitări și transparență

Lucrarea reprezintă o serie retrospectivă de cazuri, corespunzând unui nivel scăzut de evidență științifică în comparație cu studiile clinice randomizate sau revizuirile sistematice.

Principalele limitări metodologice sunt numărul redus de pacienți, absența unui grup de control și designul retrospectiv al cercetării. Aceste aspecte limitează posibilitatea generalizării rezultatelor și împiedică realizarea unor comparații directe cu alte strategii terapeutice.

În informațiile furnizate nu sunt menționate conflicte de interese sau relații financiare ale autorilor cu producători de implanturi.

Prin urmare, rezultatele trebuie interpretate ca date clinice observaționale provenite dintr-o populație atent selecționată.

9. Punctele-cheie ale studiului

• Tipul studiului: Serie retrospectivă de cazuri clinice.
• Nivelul dovezilor: Scăzut.
• Populația studiată: Pacienți cu atrofie maxilară clasele V și VI conform clasificării Cawood și Howell.
• Numărul de pacienți: 12.
• Numărul de implanturi: Neprecizat în informațiile disponibile.
• Durata urmăririi: 3 ani.
• Criteriul principal evaluat: Supraviețuirea implanturilor și complicațiile postoperatorii.
• Rezultatul principal: Rată de supraviețuire implantară de 91,7% după trei ani, cu încărcare protetică imediată realizată la toți pacienții.
• Concluzie științifică: Implanturile subperiostale personalizate, planificate virtual, pot reprezenta o alternativă terapeutică pentru pacienți atent selecționați care refuză procedurile convenționale de reconstrucție osoasă, cu condiția unei planificări riguroase și a unei execuții chirurgicale precise.
• Limitări principale: Eșantion redus, studiu retrospectiv și lipsa unui grup de control.

10. Impact științific

Acest studiu contribuie la consolidarea datelor clinice privind utilizarea contemporană a implanturilor subperiostale în contextul unui flux digital de tratament. Mai degrabă decât să introducă un concept nou, cercetarea demonstrează modul în care planificarea virtuală și fabricarea personalizată pot moderniza o tehnică deja cunoscută pentru tratarea cazurilor complexe de atrofie maxilară.

Pe lângă rezultatele clinice, autorii oferă recomandări tehnice practice care pot contribui la perfecționarea protocoalelor chirurgicale. Având însă în vedere nivelul redus de evidență, aceste observații trebuie considerate preliminare și confirmate prin studii prospective cu loturi mai numeroase și comparații directe cu alte metode de reabilitare implantară.

11. Concluzie editorială

Această serie retrospectivă de cazuri sugerează că implanturile subperiostale personalizate, proiectate prin planificare digitală, pot reprezenta o opțiune terapeutică fezabilă pentru pacienții atent selecționați cu atrofie maxilară severă care refuză procedurile convenționale de augmentare osoasă. Rezultatele obținute după trei ani și recomandările tehnice prezentate evidențiază potențialul unui flux digital bine planificat. Cu toate acestea, nivelul redus al dovezilor impune o interpretare prudentă, fiind necesare studii controlate de amploare pentru confirmarea acestor rezultate.