Reabilitarea implanto-protetică a mandibulei posterioare atrofiate cu implanturi subperiostale personalizate fabricate prin tehnologie aditivă: un studiu de cohortă

Reabilitarea implanto-protetică a mandibulei posterioare atrofiate cu implanturi subperiostale personalizate fabricate prin tehnologie aditivă: un studiu de cohortă

1. Referință științifică

• Titlu complet: Reabilitarea implanto-protetică a mandibulei posterioare atrofiate cu implanturi subperiostale personalizate fabricate prin tehnologie aditivă: un studiu de cohortă
• Autori: Luca Antonio Vaira, Antonio Biglio, Antonio Favro și colaboratorii.
• Revistă: International Journal of Oral and Maxillofacial Surgery
• Anul publicării: 2024
• Volum: 53
• Pagini: 533–540
• DOI: 10.1016/j.ijom.2024.01.003

2. Context științific

Reabilitarea implantologică a regiunilor posterioare mandibulare sever atrofiate reprezintă una dintre cele mai complexe situații din chirurgia preimplantară. Atunci când înălțimea osoasă reziduală deasupra canalului alveolar inferior devine insuficientă, soluțiile convenționale se bazează, în general, pe tehnici de augmentare osoasă, utilizarea implanturilor scurte sau lateralizarea nervului alveolar inferior.

Totuși, aceste abordări prezintă anumite limitări. Procedurile de grefare osoasă necesită adesea multiple intervenții chirurgicale și rămân asociate cu rate de eșec deloc neglijabile. Implanturile inserate în zone reconstruite pot prezenta, de asemenea, rate de eșec mai mari decât cele plasate în os nativ. În ceea ce privește lateralizarea nervului, aceasta rămâne o procedură tehnic dificilă, asociată cu riscul apariției unor complicații neurosenzoriale persistente.

Apariția implanturilor subperiostale personalizate de nouă generație, proiectate prin planificare digitală tridimensională și fabricate din titan prin tehnologie aditivă, deschide noi perspective pentru pacienții cu atrofie mandibulară severă, fără necesitatea realizării grefelor osoase.

3. Obiectivul studiului

Scopul acestui studiu a fost evaluarea retrospectivă a rezultatelor clinice, radiologice și protetice obținute cu implanturi subperiostale personalizate realizate prin imprimare 3D pentru reabilitarea regiunilor posterioare mandibulare sever atrofiate.

Autorii au analizat în mod specific:

• siguranța chirurgicală;
• complicațiile postoperatorii;
• stabilitatea osoasă periimplantară;
• comportamentul țesuturilor moi;
• menținerea implanturilor pe durata perioadei de urmărire.

4. Metodologie

Acest studiu retrospectiv de cohortă a inclus pacienți cu atrofie mandibulară posterioară severă clasificată în clasele V sau VI conform clasificării Cawood și Howell, tratați între septembrie 2018 și august 2022 în cadrul Departamentului de Chirurgie Oro-Maxilo-Facială al Universității din Sassari, Italia.

Toate implanturile au fost proiectate individual pe baza:

• investigațiilor CBCT de înaltă rezoluție;
• scanărilor digitale intraorale;
• unui proiect protetic digital preliminar;
• unei planificări CAD/CAM specifice fiecărui pacient.

Implanturile au fost fabricate din titan gradul V prin tehnologie de topire laser aditivă și ulterior fixate de osul mandibular cu ajutorul șuruburilor de osteosinteză.

Proteza provizorie a fost aplicată la zece zile după intervenția chirurgicală, iar restaurarea definitivă a fost realizată după șase luni de vindecare tisulară.

5. Rezultate principale

Populația studiului

Analiza a inclus:

• 17 pacienți;
• 30 de implanturi subperiostale personalizate;
• vârsta medie: 60,4 ani;
• durata medie a urmăririi: 22,5 luni (între 7 și 53 de luni).

Complicații chirurgicale

Nu au fost observate complicații intraoperatorii majore.

Principalul efect secundar postoperator a fost un edem moderat, care s-a remis complet în mai puțin de zece zile.

Hipestezia temporară în teritoriul nervului mentonier a fost observată în cazul a șase implanturi poziționate sub traiectul nervului. Toate cazurile s-au remis spontan după o medie de 3,2 săptămâni.

Supraviețuirea implanturilor

Pe parcursul perioadei de urmărire nu a fost înregistrată nicio pierdere de implant.

Prin urmare, rata de supraviețuire implantară observată în această cohortă a fost de 100%.

Rezultate radiologice

Examinările CBCT periodice au evidențiat:

• absența deplasării implanturilor;
• absența slăbirii șuruburilor;
• absența unei pierderi osoase semnificative sub bonturile protetice;
• absența mobilității structurilor implantare.

Comparațiile statistice între diferitele momente ale urmăririi nu au evidențiat modificări semnificative la nivelul interfeței os–implant situate sub bonturile protetice.

Starea țesuturilor moi

Nu a fost observată nicio expunere parțială sau totală a implanturilor pe întreaga durată a perioadei de urmărire.

Sângerarea la sondare a rămas redusă și s-a diminuat progresiv în timp, reflectând o bună stabilitate a țesuturilor periimplantare.

6. Analiză clinică

Acest studiu furnizează date deosebit de interesante privind o indicație încă insuficient documentată: utilizarea implanturilor subperiostale personalizate în regiunile posterioare ale mandibulei.

Unul dintre punctele forte ale protocolului constă în poziționarea bonturilor direct pe osul bazal, considerat mai puțin susceptibil la resorbție decât osul alveolar rezidual. Această abordare urmărește limitarea fenomenelor de pierdere osoasă progresivă care au contribuit istoric la eșecurile implanturilor subperiostale de primă generație.

Autorii subliniază, de asemenea, importanța mai multor principii biomecanice:

• distanțarea structurii implantare față de linia de incizie;
• poziționarea șuruburilor de fixare în zonele cu rezistență mandibulară maximă;
• protejarea nervului mentonier;
• distribuirea forțelor ocluzale către osul subiacent.

Absența completă a expunerilor implantare este deosebit de remarcabilă, având în vedere istoricul implanturilor subperiostale mai vechi, la care complicațiile mucoase reprezentau una dintre principalele cauze de eșec pe termen lung.

7. Aplicații clinice

Rezultatele acestui studiu se referă în principal la:

• pacienți cu atrofie mandibulară posterioară severă;
• situații în care implanturile scurte nu sunt fezabile;
• cazuri în care procedurile de augmentare osoasă sunt refuzate sau contraindicate;
• pacienți care doresc limitarea numărului de intervenții chirurgicale;
• reabilitări implantologice complexe asistate de tehnologii digitale.

Această abordare poate reprezenta o alternativă interesantă atunci când înălțimea osoasă reziduală deasupra canalului alveolar inferior este insuficientă pentru inserarea convențională a implanturilor.

8. Nivelul dovezilor și limitări

Această publicație reprezintă un studiu retrospectiv de cohortă realizat într-un singur centru.

Trebuie luate în considerare mai multe limitări:

• dimensiunea eșantionului limitată la 17 pacienți;
• absența unui grup de control;
• absența randomizării;
• durata urmăririi încă insuficientă pentru evaluarea rezultatelor pe termen foarte lung;
• imposibilitatea determinării designului optim al implantului.

Autorii înșiși subliniază necesitatea realizării unor studii prospective de amploare pentru confirmarea acestor rezultate preliminare.

9. Puncte-cheie

• Au fost analizați 17 pacienți și 30 de implanturi.
• Rata de supraviețuire implantară a fost de 100%.
• Nu au fost observate infecții pe durata urmăririi.
• Nu a fost raportată nicio expunere implantară.
• Nu a fost observată pierdere osoasă semnificativă sub bonturi.
• Hipesteziile temporare s-au remis în câteva săptămâni.
• Reabilitarea protetică provizorie a fost realizată după 10 zile.
• Proiectare complet personalizată prin CAD/CAM și imprimare 3D.
• Alternativă potențială la grefele osoase în cazurile de atrofie mandibulară severă.

10. Impact științific

Acest studiu contribuie la evoluția contemporană a implanturilor subperiostale personalizate, a căror revenire este direct legată de progresele în imagistica tridimensională, proiectarea digitală și tehnologiile de fabricație aditivă.

Spre deosebire de sistemele istorice, caracterizate prin rate ridicate de expunere și pierdere a implanturilor, noile generații par să ofere o integrare biomecanică și tisulară superioară datorită unei adaptări anatomice extrem de precise.

Rezultatele prezentate consolidează ideea că implanturile subperiostale personalizate ar putea deveni o soluție terapeutică relevantă pentru anumiți pacienți cu atrofie mandibulară severă atunci când opțiunile reconstructive convenționale sunt inadecvate.

11. Concluzie editorială

Acest studiu de cohortă demonstrează că implanturile subperiostale mandibulare personalizate fabricate prin imprimare 3D pot constitui o soluție fiabilă pentru reabilitarea regiunilor posterioare sever atrofiate. Rezultatele observate sunt deosebit de încurajatoare, cu o rată de supraviețuire implantară de 100%, absența expunerilor implantare și o stabilitate osoasă remarcabilă pe durata urmăririi. Deși aceste rezultate necesită încă validare prin studii prospective controlate pe termen lung, ele confirmă potențialul implanturilor subperiostale de nouă generație ca alternativă credibilă la procedurile complexe de augmentare osoasă în cazurile de atrofie mandibulară avansată.