Soluții fără grefă osoasă pentru reabilitarea maxilarului atrofic: implanturi zigomatice versus implanturi subperiostale — o revizuire sistematică

V. S. Sudhir, Rajendra B. Prasad, Niranjani Krothapalli, Perukasrujan Kumar

Full text link: https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/40511161/

Soluții fără grefă osoasă pentru reabilitarea maxilarului atrofic: implanturi zigomatice versus implanturi subperiostale — o revizuire sistematică

1. Referință științifică

• Titlul studiului: Graftless Solutions for Rehabilitation of Atrophied Maxilla – Zygomatic Versus Subperiosteal Implants – A Systematic Review
• Autori: M. V. S. Sudhir, Rajendra B. Prasad, Niranjani Krothapalli, Perukasrujan Kumar
• Revista științifică: Journal of Pharmacy and Bioallied Sciences
• Anul publicării: 2025
• DOI: 10.4103/jpbs.jpbs_1802_24
• Tipul publicației: Revizuire sistematică

2. Context științific

Reabilitarea unui maxilar sever atrofic reprezintă una dintre cele mai dificile situații clinice din implantologia dentară avansată. Pierderea importantă a volumului osos poate limita inserarea convențională a implanturilor dentare și poate face mai dificilă utilizarea procedurilor bazate pe augmentare osoasă sau reconstrucții cu grefe.

În acest context, soluțiile implantare fără grefă osoasă au atras un interes crescut deoarece urmăresc obținerea unei reabilitări implanto-protetice în condiții anatomice nefavorabile, evitând procedurile de reconstrucție osoasă atunci când acestea nu sunt potrivite.

Implanturile zigomatice și implanturile subperiostale reprezintă două abordări distincte. Implanturile zigomatice utilizează osul zigomatic ca zonă alternativă de ancorare, în timp ce implanturile subperiostale moderne beneficiază de progresele tehnologiilor digitale, inclusiv proiectarea personalizată CAD/CAM și fabricarea asistată computerizat.

Această revizuire sistematică analizează aceste două strategii în contextul reabilitării maxilarelor atrofice severe, evaluând rezultatele clinice raportate, complicațiile și satisfacția pacienților.

3. Obiectivul studiului

Obiectivul principal al acestei revizuiri sistematice a fost compararea rezultatelor clinice asociate implanturilor zigomatice și implanturilor subperiostale utilizate la pacienții cu atrofie severă a maxilarului.

Autorii au urmărit în special rata de supraviețuire a implanturilor, complicațiile raportate și rezultatele legate de satisfacția pacienților, pentru a evalua rolul acestor două metode în reabilitarea implanto-protetică fără utilizarea grefelor osoase.

4. Metodologie

Studiul a fost realizat sub forma unei revizuiri sistematice conform criteriilor PRISMA (Preferred Reporting Items for Systematic Reviews and Meta-Analyses).

Căutarea bibliografică a fost efectuată în mai multe baze de date științifice, inclusiv PubMed, Scopus, Web of Science și Cochrane Library. Au fost selectate studiile care evaluau implanturi zigomatice sau subperiostale la pacienți cu atrofie severă a maxilarului.

Publicațiile incluse au avut diferite tipuri de design metodologic, precum revizuiri sistematice, studii clinice randomizate, studii de cohortă și rapoarte de caz.

În total au fost analizate opt studii. Populația evaluată a inclus 623 de pacienți tratați cu implanturi zigomatice și 257 de pacienți tratați cu implanturi subperiostale. Perioadele de urmărire au variat între 12 luni și peste 6 ani, în funcție de studiile incluse.

Principalii parametri analizați au fost supraviețuirea implanturilor, complicațiile biologice și chirurgicale, satisfacția pacienților și influența tehnologiilor digitale precum CAD/CAM și fabricarea aditivă.

5. Rezultate principale

Analiza datelor disponibile a evidențiat rezultate clinice favorabile pentru ambele strategii de reabilitare implantologică fără grefă osoasă.

Pentru implanturile zigomatice a fost raportată o rată de supraviețuire de 96,1%. În protocoalele cu încărcare imediată, datele analizate au indicat o supraviețuire de 98,1%. Printre complicațiile menționate s-au evidențiat problemele asociate sinusului maxilar, inclusiv sinuzita, raportată cu o frecvență de 14,2% în datele analizate.

Implanturile subperiostale au prezentat o rată de supraviețuire pe termen scurt de 97,8%. Autorii au subliniat rolul tehnologiilor CAD/CAM în îmbunătățirea adaptării anatomice a implanturilor personalizate și în reducerea complexității chirurgicale.

Totuși, pentru implanturile subperiostale au fost raportate mai frecvent complicații ale țesuturilor moi, în special dehiscența țesuturilor moi, cu o valoare de 25,6% în datele analizate.

Ambele metode au demonstrat rezultate favorabile pentru reabilitarea maxilarului sever atrofic, însă implanturile zigomatice beneficiază în prezent de o documentație clinică mai extinsă privind rezultatele pe termen lung.

6. Analiză clinică

Această revizuire sistematică evidențiază două concepte terapeutice diferite pentru aceeași provocare clinică: reabilitarea implanto-protetică a pacienților cu deficit osos maxilar sever.

Implanturile zigomatice reprezintă o metodă cu o experiență clinică mai îndelungată și cu o susținere științifică mai solidă în literatura analizată. Utilizarea osului zigomatic ca zonă de ancorare permite depășirea limitărilor determinate de resorbția severă a osului alveolar.

În același timp, această tehnică implică o complexitate chirurgicală importantă, necesitând planificare tridimensională atentă și experiență operatorie adecvată. Complicațiile legate de sinusul maxilar raportate în studii subliniază importanța unei evaluări anatomice riguroase.

Implanturile subperiostale reflectă evoluția către o implantologie personalizată, bazată pe tehnologii digitale. Proiectarea individualizată prin fluxuri CAD/CAM permite adaptarea implantului la condițiile anatomice specifice fiecărui pacient.

Cu toate acestea, baza de dovezi pentru implanturile subperiostale este încă mai limitată, în special în ceea ce privește rezultatele pe termen lung.

Această revizuire nu demonstrează superioritatea universală a unei metode față de cealaltă. Datele sugerează că alegerea terapeutică trebuie individualizată în funcție de anatomia pacientului, experiența clinică disponibilă și obiectivele reabilitării protetice.

Prin urmare, tratamentul pacienților cu maxilar sever atrofic necesită o abordare personalizată și multidisciplinară.

7. Aplicații clinice

Rezultatele acestei revizuiri sunt relevante în special pentru pacienții cu atrofie maxilară severă, la care metodele convenționale de implantologie sau procedurile de reconstrucție osoasă pot avea limitări.

Implanturile zigomatice pot fi integrate în protocoale complexe de reabilitare implanto-protetică atunci când este necesară o alternativă de ancorare față de osul alveolar insuficient.

Implanturile subperiostale pot reprezenta o soluție personalizată pentru cazurile cu condiții anatomice dificile, mai ales atunci când sunt asociate cu planificare digitală, proiectare CAD/CAM și tehnologii de fabricație aditivă.

Aceste metode reflectă direcția actuală a implantologiei moderne către tratamente individualizate, menținând însă necesitatea unei selecții corecte a pacienților.

8. Nivelul dovezilor, limite și transparență

Această publicație este o revizuire sistematică, având un nivel de evidență superior față de rapoartele individuale de caz sau studiile observaționale izolate. Totuși, valoarea concluziilor depinde de calitatea și omogenitatea studiilor incluse.

Autorii menționează drept limitări heterogenitatea designurilor de studiu și diferențele dintre criteriile de evaluare utilizate, ceea ce limitează comparațiile directe între implanturile zigomatice și cele subperiostale.

De asemenea, sunt evidențiate datele insuficiente privind rezultatele pe termen lung ale implanturilor subperiostale.

Studiul a fost finanțat de Continuum Oral Health Inc., Framingham, Massachusetts, Statele Unite. Autorii declară absența conflictelor de interese.

9. Puncte-cheie ale studiului

• Tipul studiului: Revizuire sistematică conform criteriilor PRISMA
• Nivelul dovezilor: Revizuire sistematică
• Numărul studiilor incluse: 8 studii
• Populația analizată: 623 pacienți cu implanturi zigomatice și 257 pacienți cu implanturi subperiostale
• Durata urmăririi: Între 12 luni și peste 6 ani, în funcție de studiile incluse
• Parametrii principali evaluați: Supraviețuirea implanturilor, complicații și satisfacția pacienților
• Rezultatul principal: Ambele tehnici au demonstrat rezultate favorabile în reabilitarea maxilarului sever atrofic
• Concluzie științifică: Implanturile zigomatice beneficiază de o validare clinică pe termen lung mai solidă, în timp ce implanturile subperiostale reprezintă o alternativă personalizată în dezvoltare
• Principalele limite: Heterogenitatea studiilor și lipsa datelor pe termen lung pentru implanturile subperiostale

10. Impact științific

Această revizuire sistematică contribuie la literatura de specialitate prin compararea a două strategii fără grefă osoasă utilizate în reabilitarea implantologică a maxilarelor sever atrofice.

Principala valoare a studiului constă în analiza simultană a unei tehnici consacrate — implanturile zigomatice — și a unei abordări mai recente bazate pe personalizarea digitală a implanturilor subperiostale.

Lucrarea reflectă transformarea actuală a implantologiei, în care planificarea digitală, proiectarea asistată de calculator și fabricarea individualizată extind posibilitățile terapeutice pentru pacienții cu anatomii complexe.

În același timp, autorii subliniază necesitatea unor cercetări suplimentare cu perioade mai lungi de urmărire pentru confirmarea rolului implanturilor subperiostale în practica clinică pe termen lung.

Astfel, studiul oferă informații utile pentru luarea deciziilor terapeutice, fără a demonstra superioritatea definitivă a unei tehnici față de cealaltă.

11. Concluzie editorială

Reabilitarea unui maxilar sever atrofic rămâne o provocare majoră în implantologia dentară și chirurgia orală avansată. Această revizuire sistematică arată că implanturile zigomatice dispun în prezent de o experiență clinică mai amplă și de o susținere științifică mai bine documentată pe termen lung, în timp ce implanturile subperiostale personalizate reprezintă o alternativă emergentă susținută de progresul tehnologiilor digitale.

Ambele abordări pot avea un rol important la pacienții atent selecționați, însă alegerea tratamentului trebuie să se bazeze pe evaluarea individuală a condițiilor anatomice, a posibilităților chirurgicale și a obiectivelor protetice ale reabilitării implanto-protetice.